Atomic

De încerci să scoți,
trecutul din mit,
repeat-ul din rit,
convingeri din cod,
semințe din plod,
lumină din roadă,
aripi din ruladă,
aluatul din vatră,
pe sculptor din piatră,
imagini din ochi,
condensul din stropi,
cochilii din var,
averi din avar,
năravul din lup,
echipa din stup,
atletul din șchiop,
mizerii din mop,
o viață din groapă,
profanul din papă,
un zeu din coroană,
fecioara din doamnă,
pe miel din cimpoi,
perechea din noi,
jur că n-ai să poți!

Phoenix blazat

de sus a-nceput să ningă cu foc
un astru nudist penajul își cerne
îl văd năpârlind ca lanul de spic
dar trupu-i sleit îmi arde un șoc
plictisu-l găsi 'nainte de vreme
nu pare-a mai vrea din scrum să-l ridic

stafii nedormite se-adună-n pământ
coconi diafani pierduți în uitare
le bat în carcasă, îi zgâlțâi și plâng
căci aripi de fluturi sunt prinse-n mormânt
iar cerul revarsă acid nepăsare
potop de lăcuste sub ape îi strâng

îmi pare c-aud natura cum bate
în coaja cea rece a leșului său
zvârl ochi peste gard la ziua de mâine
dar frigul degrabă din drum îi abate
le mușcă speranța cu dinți de dulău
le taie chiar pofta de-a cere o pâine

rog ceasul șerpesc să-și 'hațe coada
brățara lumii să o închidă-n cerc
atom cu-atom materiei fac inventarul
ajut pierzarea să își măsoare prada
dar timpul parcă-i surd, sau poate berc
închin lumina morții și îmi golesc paharul

Insomnie

mă trezesc tăiș zburând,
verdele din lut sugând,
ca o coasa, un mormânt;

mă trezesc în nor plângând,
spart în ropot sângerând,
de o piatră, de-un mormânt;

mă trezesc colac dospind,
o coroană ruginind,
pe o cruce, pe-un mormânt;

mă trezesc în lemn dormind,
ca o larvă putrezind,
înăuntru-ți, în mormânt;

Decolare

nouă lei își cată coama,
ca un prunc flămând pe mama,
ca Samson luptând cu teama,
capul gol își vrea coroana;

opt moriști își sfarmă dinții,
ca pe-un gând de smalțul minții,
un mister de piatra științii,
un damnat cinând cu sfinții;

șapte tonuri se destramă,
lanțul amical se sfarmă,
ploaia curcubeu-și cheamă,
numai negrul o ia-n seamă;

șase șerpi își beau otrava,
ca să stingă-n focuri zarva,
să topească-n febră graba,
să adoarmă toată slava;

cinci steluțe-și plâng lumina,
licurici sticlind ca mina,
o conștiință-n ring cu crima,
sufletul vărsându-și vina;

patru cumpeni rup cântarul,
crucile își duc calvarul,
vânturile șterg hotarul,
firmamentul stinge farul;

trei penaje merg, nu zboară,
nu mai cântă, ci doar zbiară,
nu au cioc, ci dinți de fiară,
porumbei blindați cu zmoală;

două inimi își pierd glasul,
cum un pas ratează dansul,
timpul uită cât e ceasul,
vinul viu golește vasul;

un întreg se-mparte-n fracții,
ca și viața în distracții,
o substanță în reacții,
sau amorul în atracții;

zero singur se râvnește,
ca egoul ce iubește,
o oglindă se privește,
a zbura e omenește;

Spovedanie

Nu sunt orb, dar slavă cerului pentru pleoape!

Nu sunt mut, dar slavă cerului pentru buze!

Nu sunt surd, dar slavă cerului pentru mâini!

Nu sunt ciung, dar slavă cerului pentru pereți!

Nu sunt nesimțit, dar slavă cerului pentru somn!

Nu sunt rău, dar slavă cerului pentru iad!