Silentio iacta est

Lonely shepherd on a root,
calling things and teaching grammar,
and the silence fell like fruit.

Naughty pupils making clamor,
in the court that once was ours,
and the silence fell like hammer.

Heaven raging its guitars,
radiating waves of wonder,
and the silence fell like stars.

Earthly drum is torn asunder,
ash and fire bleed through ears,
and the silence fell like thunder.

The unknown unleashing fears,
sometimes treble, sometimes bass,
and the silence fell like tears.

Silver turning into brass,
slowly dripping all its spark,
and the silence fell like glass.

Beams of hope becoming ark,
the salvation of the heirs,
and the silence fell like dark.

Everything arrayed in pairs,
in the shelter stormed by vice,
and the silence fell like stairs.

Selfish babble has a price,
would that love had kept us mute,
and the silence fell like dice.

Tarziu, adica devreme

Șuier, ramură și zare,
Cânt planând în depărtare,

Umbră, stele și cadran,
Timpul ticăie în geam,

Ploaie, ceară și nisip,
Focul picură un chip,

Ziduri, humă și tavan,
Un chibrit aprins în van,

Oase, fir și cristalin,
Petele albesc deplin,

Smoală, scânduri și cenușă,
Cine dracu` e la ușă?

Drosophila melanogaster

În vița vie-a minții,
bolnave de rugină,
genunile ca dinții,
dau iama în lumină.

Prădând în revoluții,
ciorchinele de rimă,
dorințele ca șuții,
sunt ferecate-n mină.

Altarele credinții,
se clatină de crimă,
misterele ca sfinții,
secate-s fără vină.

Letargice abluții,
în vesteda patină,
speranțele ca struții,
se izbăvesc în tină.

Silence says it all

Oh, maker,
Oh, breaker,
You've summoned me,
Compelled to be,
From dreamless sleep,
I'm called to leap,
To firm embrace,
Thy bidding's grace,
On silver plate,
Surrender fate,
And pray your taste,
Accept my waste.

Oh, maker,
Oh, breaker,
What do you see in me,
What will you have me be,
Immortal sonnet,
Angelic quartet,
The clashing of giants,
Conceptual defiance,
A grey cloud of storm,
With thoughts yet unborn,
A voice on the brim,
To thunder your scheme?

Oh, maker,
Oh, breaker,
Why do you call my name,
Why do you play this game,
Is it a test,
The meaning of best,
Is it an act,
Concealing a fact,
Is it a jest,
Appeasing the rest,
Is it a toll,
The price of a soul?

Oh, maker,
Oh, breaker,
Will you unmute your voice,
Will I be more than noise,
A wave on the sea,
A hand given free,
The clay of a potter,
The air under water,
A kite flying high,
The torch of the sky,
The beauty of wild,
An actual child?

Si ingerii se spovedesc: Azrael Euthanatos

Și plâng când sufletul își lasă cuibul,
Spre cea din urmă înălțare,
Un șoim fixându-și ținta lui,
Dar cina sa aleasă se topește-n zare,
Căci bestia geme-n ghearele altcui,
Și plâng când sufletul își lasă cuibul...

Și plâng când mugurii îngheață,
Plămâni un fraged vis torcând,
Lumini în fașe de smarald,
O mână hibernală sugrumând,
În ghemuri fără fir respirul cald,
Și plâng când mugurii îngheață...

Și plâng în corul ochilor,
Ce cat` să schimbe apa în lumină,
Și focul pe nisip să-l dea,
Dar sticla lor e-nchisă de-o cortină,
Iar actul ce s-a scurs nu-i chip să stea,
Și plâng în corul ochilor...

Și plâng atunci când cerul tace,
Pământului ce cheamă rugător,
Cu buze arse de înflăcărare,
Un semn al milei tunător,
Iar crengile-mpietresc în așteptare,
Și plâng atunci când cerul tace...

Și plâng atunci când vă mănânc,
Când timpu-l sorb ca pe fidea,
Când o aromă piere-așa,
Când v-am pe toți pe tava mea,
Când văd cât mă voi îngrășa,
Și râd atunci când vă mănânc...

Si ingerii se spovedesc: Samael Dysthanatos

În calmul nopții de mormânt,
Un zgomot!
În sarcofagul meu din gând,
Un zgomot!
Bătând arar, din când în când,
Un zgomot!

Nu vreau plăceri, nici neplăceri,
Un zgomot!
Nu caut trenă, nici averi,
Un zgomot!
Străin lui mâine, astăzi, ieri,
Un zgomot!

Fluturi brâul încingând,
Un zgomot!
Semne mintea întinând,
Un zgomot!
Ape suflet izvorând,
Un zgomot!

Până când ai să mai speri?
Un zgomot!
Ce-ai în schimb tu să-mi oferi?
Un zgomot!
Poți răscumpăra tăceri?
Un zgomot!

Somnul mă va lua curând,
Un zgomot!
Ațipi-va ochiul blând,
Un zgomot!
Toate vor tăcea pe rând,
Un zgomot!


Un zgomot!

Un zgomot!

Un zgomot!


SILENTIO

Si ingerii se spovedesc: Cassiel

Pământule în veac rătăcitor,
Tăiș rebel din coasta neclintirii,
Condei vandal pe-obrazul firii,
Ce gri e-al slavei tale nor!

Desprinși de tot din cercul lor,
De crunt recul al răzvrătirii,
Pogoară mieii omenirii,
Mânați de-un cântec de izvor.

În jos chemați stăruitor,
Cu gravitatea fericirii,
La genocidul viscolirii,
Ca fulgi de nea răspund în cor.

Baloane grase cu motor,
Pocnind de gazul amăgirii,
Pe vântul rău al nesimțirii,
Își fac din pântec propulsor.

Nicicând șezând așa cum vor,
Pe partitura prăbușirii,
Lăcuste-n holda împlinirii,
Își sapă drum spre abator.

Pământule în veac rătăcitor,
Tăiș rebel din coasta neclintirii,
Condei vandal pe-obrazul firii,
Ce roș e-al slavei tale nor!

Si ingerii se spovedesc: Tetragrammaton

Durerea ce pricină vă are e de neimaginat,
Dar a cauteriza rana ar fi de neîndurat.

Sunt cu voi,
Sunt în voi,
Sunt prin voi,
Nu datorită vouă, ci pentru voi,
Precum taina ce leagă slovele din noi.

Nodul de-l simți în gât îmi e cravată,
Pârjol în gură mi-i ploaia ta sărată,
Când totul te lasă, sunt singur cu tine,
Tenebra din gând se luptă cu mine,
De soarta-ți rânjește, în piept bat alături,
Orori ce-l apasă te-ajut să le mături,
Un aer fumăm, colegi de suflare,
Chiar pân` a-ți aprinde întâia țigare.

Suntem idee, Suntem izvor, Suntem odihnă, Suntem milă, Suntem sărut,
Suntem cuvânt, Suntem aer, Suntem mișcare, Suntem nădejde, Suntem leac,
Suntem faptă, Suntem flux, Suntem viață, Suntem miracol, Suntem pace,
Suntem monadă, Suntem miriadă, Suntem diferiți, Suntem asemenea, Suntem împreună,

Noi și voi,
Tu si eu,
Pururi și acum!

AMIN

Stigmatul

Ca la cruciadă,
Cu vizor și cască,
Sfântă promenadă,
Vaiere sub mască.

Ceresc popas,
Empireul hranei,
Hotel Parnas,
Pe plaja Morganei.

Pe-ale oglinzii valuri,
Vas făr` de șurub,
Selenare voaluri,
Nuntă de sucub.

Ulițe dosite,
În cetatea nopții,
Pietre bântuite,
Gem de scoală morții.

În câminul sacru,
Câutând scăpare,
Focul din năframă,
Ținta pusă are.

Plaiuri elizee,
Valuri de verdeață,
Grații de femeie,
Condamnat la viață.

Antipaparuda

Nu mai plânge,
nor de sânge,
chip de lut,
ploaia îl frânge,
lacrima genuni împunge,
groapa cu senin o unge,
culcă-te în amintiri,
unde moartea nu ajunge;
viața mea,
nu te mai plânge!

Relatie Plutonica

aer proaspăt de schimbare,
simt mirosul lui în gând,
glasul cărnii murmurând,
tu răspuns, eu întrebare.

Gustul clipei muritoare,
toate s-au întrepătruns,
infinită desfătare,
întrebare, sau răspuns?

Înapoi în nori te-ai dus,
ai rămas acolo sus,
nu contează cât am plâns,
tu-ntrebare, eu răspuns!

Patima sfârșit nu are,
în genuni fără cântare,
două tonuri solitare,
un răspuns și-o întrebare;

Scandal Mitic in Parnas: Apolo vs Erato

Iubire?
Iartă-mi franchețea, dar nu ești.
Nu ești rodul iubirii,
cel mult fructul pasiunii.
O mână slabă și o gură slobodă,
tremur fără frig,
beție fără alcool,
somn fără somnifer,
și somnifer fără somn,
tepușa de sub bărbie,
un ac fără ureche,
o ureche fără fund,
o gură bulimică;
mesteci într-una, dar nu digeri,
primești ca să dai afară;
rupi din om ca din fructul interzis,
apoi îl scuipi în față;
faci din esență talaz,
și din talaz esență;
un dig despicat,
un perete voluptos,
un punct imaginar de sprijin,
fata morgana cu nuri de cărămidă,
felație la un falus de lemn,
sugativă emoțională;
vai ce-ți mai plac emoțiile!
verde crud,
suc de oranj,
sare de lămâie,
suspine violet,
mărgăritare azurii,
răsărit de rubin,
roșu, roșu, roșu,
nu te mai saturi de roșu!
iribal de vise,
stupefacție albă la plic,
tutun cerebral,
parazit spiritual,
capușă sub aripa beteagă,
cloșcă cu microunde,
pui umflat cu gaze,
chibrit anal,
dirijabil fără dirijor,
orchestră fără note,
repetenție la școala vieții...
Iubire?
Iartă-mi franchețea, dar nu sunt.

Castelul Domnului Nisip

parc de piatră,
pe o piatră,
zi de piatră,
ritm de piatră,
cânt de piatră,
dans de piatră,
toast de piatră,
râs de piatră,
colț de piatră,
gol de piatră,
om de piatră,
ochi de piatră,
cord de piatră,
duh de piatră,
cer de piatră,
nor de piatră,
strop de piatră,
dor de piatră,
râu de piatră,
pas de piatră,
brâu de piatră,
trunchi de piatră,
pom de piatră,
măr de piatră,
cap de piatră,
gând de piatră,
gust de piatră,
plin de piatră,
somn de piatră,
pat de piatră,
veci de piatră,
sub o piatră,
parc de piatră,

Nimeni acasa

Cioc! Cioc! Cioc!

Cine e?

Ci-n să fie? Un perete;
Am în grijă un bețiv,
Mort săracul după fete.

Ce-mi spui mie? Ce îmi pasă?
Dacă leșul te dărâmă,
Cere sprijin de la masă.

Da' de unde crezi că vine?
Îl goni și ea și patul,
Oful lui căzând pe mine.

Ia vorbește cu parchetul!
De nici blana nu-l primește,
Cum o să transceadă bietul?

Încercai și mă respinse;
Cică-i pun în cap mocheta,
Cel puțin așa îmi zise.

Chit că zace sub papuc,
Trebuie să-i dau dreptate,
Damfu-acela de tristețe,
Doar fereastra îl va scoate.

Apropo, nici ea nu-l vrea,
Aparent, e iar în toiul,
Flirtului cu o perdea...

Azi textile, ieri lumina,
La cât a vorbit cu ploaia,
Cred c-o va mânca rugina.

Ba pe mine igrasia,
De cascada emotivă,
Nu-și va potoli furia.

Roagă-te ca să-l dizolve,
Iar de nu crezi în magie,
Pune lustra să-l rezolve.

Nici nu vreau ca să aud,
El tot timpul îmi vorbește,
Chiar mă crezi atat de surd?

Namilă sentimentală,
Jur pe clanță că te-nșală,
Cu fereastra digitală.

Dar de ce crezi că-l destind?
Ea-l azvarle, eu îl prind,
Ea-l strivește, eu-l întind.

Cauți suflete uzate,
Pasionat de reciclare,
Ca un coș chitit pe fapte?

Zi-mi ceva ce nu-i pătat,
Imediat ce-a părăsit,
Banda ce l-a fabricat!

Ba mai bine zi-mi, Mesia,
Dacă tot m-ai deranjat,
Cum vrei să-ți salvez misia?

Mă gândeam să îi arăți,
Că există o scăpare,
Chiar prin mine, dacă poți.

Realizezi că ai să-l pierzi?
După ce îmi calcă pragul,
Mă-ndoiesc c-ai să-l mai vezi.

Duc o casa în spinare,
Nu mă frânge greutatea,
Ci verdeața fără Soare.

…

Țâr! Țâr! Țâr!

Cine e?

Ci-n să fie? Niște fete,
Căutăm un zid de sprijin,
Suntem toate mort de bete…

Naufragiu

Întindere de apă neagră,
Ce văzul nu cuprinde,
Arhipelaguri de lumină,
Vulcani și Atlantide.

Un ochi mizer cerșește,
Cu pleoapele căuș,
Dar tot ce prinde-n ele,
Sunt coji fără albuș.

Prin sfincteru-i cromatic,
Stoarce materie gri,
Dar clarul Lunii varsă,
Doar lacrimi pe hârtii.

Cu Soarele-ntre gene,
Prin sita lor îl cerne,
La urmă ce rămâne,
Sunt apele eterne.