Combustie Interna

Într-o sobă solitară,
o crenguță stă și zbiară,
se aprinde ca o fiară,
în cavoul ei de jar;
strigă pe odinioară,
să o ia, să n-o mai doară,
focu-i prinde glasu-n gheară,
și să țipe-o face iar;
nu la fel ca prima oară,
forța pare să-i dispară,
pe coloan-autumnală,
sufletul îi iese chiar;
cu suspinuri de chitară,
oare pân` la primăvară,
locul ce-l avea afară,
va fi înghețat măcar?