Au culcat atâtea vise,
pe ogorul frunții lor,
într-o carte de-ar fi zise,
ochii ar da colț de dor;
rânduri, rânduri nesfârșite,
regiment de cruci în cor,
marșuri triste, înlemnite,
cântă-n taină, jelitor;
iată, piatra-i fără floare,
iată, pleacă și-un cocor,
să asculte nu mai rabdă,
pe cărunții fulgi ce mor;
un suspin, o adiere,
pulsul cel nepieritor,
duce-n lună, duce-n stele,
dorul pentru puișor;
nu visează la-nviere,
nici la așternut ușor,
pentru puiul tot ar piere,
el e cimitirul lor!
pe ogorul frunții lor,
într-o carte de-ar fi zise,
ochii ar da colț de dor;
rânduri, rânduri nesfârșite,
regiment de cruci în cor,
marșuri triste, înlemnite,
cântă-n taină, jelitor;
iată, piatra-i fără floare,
iată, pleacă și-un cocor,
să asculte nu mai rabdă,
pe cărunții fulgi ce mor;
un suspin, o adiere,
pulsul cel nepieritor,
duce-n lună, duce-n stele,
dorul pentru puișor;
nu visează la-nviere,
nici la așternut ușor,
pentru puiul tot ar piere,
el e cimitirul lor!
