Phoenix blazat

de sus a-nceput să ningă cu foc
un astru nudist penajul își cerne
îl văd năpârlind ca lanul de spic
dar trupu-i sleit îmi arde un șoc
plictisu-l găsi 'nainte de vreme
nu pare-a mai vrea din scrum să-l ridic

stafii nedormite se-adună-n pământ
coconi diafani pierduți în uitare
le bat în carcasă, îi zgâlțâi și plâng
căci aripi de fluturi sunt prinse-n mormânt
iar cerul revarsă acid nepăsare
potop de lăcuste sub ape îi strâng

îmi pare c-aud natura cum bate
în coaja cea rece a leșului său
zvârl ochi peste gard la ziua de mâine
dar frigul degrabă din drum îi abate
le mușcă speranța cu dinți de dulău
le taie chiar pofta de-a cere o pâine

rog ceasul șerpesc să-și 'hațe coada
brățara lumii să o închidă-n cerc
atom cu-atom materiei fac inventarul
ajut pierzarea să își măsoare prada
dar timpul parcă-i surd, sau poate berc
închin lumina morții și îmi golesc paharul