Slava

moartea pare c-a pierdut
coasa ei nu nimerește
în adâncuri încolțește
dragostea de început

ochiul din înalt clipește
de lumină ca orbit
timpul zace în sfârșit
umbra-n cerc nu mai rotește

infinitu-i ghemuit
într-un punct ca în mormânt
linia spatele și-a frânt
orizontu-i depășit

din lectica lui de vânt
zmeul locul îl cedează
apele se-nflăcărează
de rușine-s în pământ

pasărea nu intonează
cântă numai asculând
mintea-i pură, fără gând
toat-averea o donează

și cuvântu-i rupt de rând
sens nu simte c-a avut
mitul zace desfăcut
pe secretul fost plângând

Pygmalion v2.1

Poezia mea,
te iubesc
...
ca rima în stofe,
ca pulsul în rime,
ca sângele-n vine,
ca aeru-n sânge,
ca zeu-n văzduh,
ca eul în duh,
ca tu în mine,
ca eu în tine,
ca totul în noi,
ca unu în doi!

coleopter

gandacel – 4 aripi
zboara, daca nu-i strivit
om – 0 aripi
...