Propriul orfan

poezia este un sentiment fara glas
fara trecut
fara viitor
un copil orfan, un copil abandonat, un copil singur
poezia este lacrima care te roaga s-o adopti
poezia este ochiul de caprioara care-ti topeste inima
- chiar acum face asta -
incearca, vrea, spera
viseaza la un miracol
sa aiba glas, s-o auda o familie
eu nu sunt tatal ei, nu sunt mama ei, nu-i sunt nici macar prieten
nu stiu de unde provine, nu pot si, sincer, nu prea sunt interesat sa aflu
eu doar vorbesc in numele ei, pentru ca m-a rugat atat de insistent
stiu ca e neprofesional, dar sunt usor miscat de pledoaria ei surdo-muta
atata vreme cat nu trebuie sa fac nimic pentru asta
(pentru ca nimeni nu ma plateste sa fac bine unui copil defavorizat)
as vrea sa isi gaseasca un camin iubitor
as vrea ca iubirea
sa devina glasul ei
pentru ca eu sunt
hodorogit,
tare obosit
si am ragusit