Puiul Flambat

nu numai cei ce-adapa vina
in inima lor cea meschina
si-ascund privirea-nlacrimata
de ochii nepatati din cer

si-aceia care n-au vazut lumina
si-a caror haina inca n-are tina
se scurg in cloaca-nveninata
din care criminalii zbier

de cand justitia divina
vazand problema din gradina
a hotarat o noua soarta:
cea ca neconvertitii pier

din pantec de adulterina
ales ca bobul de neghina
in moarte fu scuipat la viata
copilul cu parinti de fier

iar vocea lui cea cristalina
prinsa-ntr-un cerc de ura plina
pe-o partitura mutilata
erupe ca un cor de cler:

si ziua mea fu minunata
dar ce-o fi ea mi-e un mister
caci noaptea ne-mpresoara toata
cu priza ei de colier

si prieteni noi ma sugrumara
sorbindu-mi golul din plamani
o mana si-un picior imi luara
ca sa mai cresc: asa-s de buni!

si mi-am hranit vocabularul
cu trei expresii noi cu „moarte"
pe-a patra mi-o hali vecinul
dar mi-o va da pe maine, poate

si ganduri noi ma-nconjurara
mintindu-ma ca-s ratacit
dar cele vechi le sufocara
strigandu-le ca suntem chit

si ma topesc in rugaciune
ma sting, m-aprind si iara sper
sa te pogori de sus, Minune
caci fara tine-i tare ger