Si ingerii se spovedesc: Cassiel

Pământule în veac rătăcitor,
Tăiș rebel din coasta neclintirii,
Condei vandal pe-obrazul firii,
Ce gri e-al slavei tale nor!

Desprinși de tot din cercul lor,
De crunt recul al răzvrătirii,
Pogoară mieii omenirii,
Mânați de-un cântec de izvor.

În jos chemați stăruitor,
Cu gravitatea fericirii,
La genocidul viscolirii,
Ca fulgi de nea răspund în cor.

Baloane grase cu motor,
Pocnind de gazul amăgirii,
Pe vântul rău al nesimțirii,
Își fac din pântec propulsor.

Nicicând șezând așa cum vor,
Pe partitura prăbușirii,
Lăcuste-n holda împlinirii,
Își sapă drum spre abator.

Pământule în veac rătăcitor,
Tăiș rebel din coasta neclintirii,
Condei vandal pe-obrazul firii,
Ce roș e-al slavei tale nor!