Naufragiu

Întindere de apă neagră,
Ce văzul nu cuprinde,
Arhipelaguri de lumină,
Vulcani și Atlantide.

Un ochi mizer cerșește,
Cu pleoapele căuș,
Dar tot ce prinde-n ele,
Sunt coji fără albuș.

Prin sfincteru-i cromatic,
Stoarce materie gri,
Dar clarul Lunii varsă,
Doar lacrimi pe hârtii.

Cu Soarele-ntre gene,
Prin sita lor îl cerne,
La urmă ce rămâne,
Sunt apele eterne.