Showing posts with label zbor. Show all posts
Showing posts with label zbor. Show all posts

Wednesday, March 7, 2012

Scandal Mitic in Parnas: Apolo vs Erato

Iubire?
Iartă-mi franchețea, dar nu ești.
Nu ești rodul iubirii,
cel mult fructul pasiunii.
O mână slabă și o gură slobodă,
tremur fără frig,
beție fără alcool,
somn fără somnifer,
și somnifer fără somn,
tepușa de sub bărbie,
un ac fără ureche,
o ureche fără fund,
o gură bulimică;
mesteci într-una, dar nu digeri,
primești ca să dai afară;
rupi din om ca din fructul interzis,
apoi îl scuipi în față;
faci din esență talaz,
și din talaz esență;
un dig despicat,
un perete voluptos,
un punct imaginar de sprijin,
fata morgana cu nuri de cărămidă,
felație la un falus de lemn,
sugativă emoțională;
vai ce-ți mai plac emoțiile!
verde crud,
suc de oranj,
sare de lămâie,
suspine violet,
mărgăritare azurii,
răsărit de rubin,
roșu, roșu, roșu,
nu te mai saturi de roșu!
iribal de vise,
stupefacție albă la plic,
tutun cerebral,
parazit spiritual,
capușă sub aripa beteagă,
cloșcă cu microunde,
pui umflat cu gaze,
chibrit anal,
dirijabil fără dirijor,
orchestră fără note,
repetenție la școala vieții...
Iubire?
Iartă-mi franchețea, dar nu sunt.

Sunday, August 21, 2011

Insomnie

mă trezesc tăiș zburând,
verdele din lut sugând,
ca o coasa, un mormânt;

mă trezesc în nor plângând,
spart în ropot sângerând,
de o piatră, de-un mormânt;

mă trezesc colac dospind,
o coroană ruginind,
pe o cruce, pe-un mormânt;

mă trezesc în lemn dormind,
ca o larvă putrezind,
înăuntru-ți, în mormânt;

Tuesday, August 16, 2011

Decolare

nouă lei își cată coama,
ca un prunc flămând pe mama,
ca Samson luptând cu teama,
capul gol își vrea coroana;

opt moriști își sfarmă dinții,
ca pe-un gând de smalțul minții,
un mister de piatra științii,
un damnat cinând cu sfinții;

șapte tonuri se destramă,
lanțul amical se sfarmă,
ploaia curcubeu-și cheamă,
numai negrul o ia-n seamă;

șase șerpi își beau otrava,
ca să stingă-n focuri zarva,
să topească-n febră graba,
să adoarmă toată slava;

cinci steluțe-și plâng lumina,
licurici sticlind ca mina,
o conștiință-n ring cu crima,
sufletul vărsându-și vina;

patru cumpeni rup cântarul,
crucile își duc calvarul,
vânturile șterg hotarul,
firmamentul stinge farul;

trei penaje merg, nu zboară,
nu mai cântă, ci doar zbiară,
nu au cioc, ci dinți de fiară,
porumbei blindați cu zmoală;

două inimi își pierd glasul,
cum un pas ratează dansul,
timpul uită cât e ceasul,
vinul viu golește vasul;

un întreg se-mparte-n fracții,
ca și viața în distracții,
o substanță în reacții,
sau amorul în atracții;

zero singur se râvnește,
ca egoul ce iubește,
o oglindă se privește,
a zbura e omenește;

Thursday, May 26, 2011

Lightstruck

A million suns, a million moons
I've set and risen with my sight,
But ever when I glimpse at you,
I'm spellbound by your holy light!

In blackest hole, in dead of night
I'm drowning in a sleeping stew,
But ever when I dream of you,
I pulsate with your fragrant light!

The sense of wrong, the feel of right
I've numbed to gain my hollow might,
If not too late I pray to you,
Restore my heart and gift me flight!

Sunday, May 22, 2011

Exod

Ai legat rănile sufletului și i-ai deschis petalele,
dar întunericul le-a redeschis, le-a reînchis.

Ai transformat broaștele în prinți și fetițele în zâne,
dar întunericul i-a înecat...în lacrimile lor.

Ai preschimbat nodurile din gât în fluturi,
dar întunericul le-a făcut fundele cravate.

Ai invadat pustia infinitului cu zâmbete,
dar masca întunericului nu s-a clintit.

Ai domesticit gravitația și ai sălbăticit orizontul,
dar voința întunericului a rămas neîmblânzită.

Ai poruncit vulcanilor să scuipe culori în loc de cenușă,
dar bolta întunericului nu s-a înstelat.

Ai dezvelit pieptul cerului ca să spele cu lapte tot amarul,
dar întunericul tot nu s-a îndulcit.

Ai schimbat aurul în holde și ai pus foamei botniță,
dar întunericul tot nu s-a săturat.

Ai cutremurat cu lumina temeliile neantului, fără a trezi visele;
după trei eoni i-ai iertat privirea, însă gheața tot nu i s-a topit.

Ai potolit orice început de spasm din inima întunericului;
de teamă să nu prindă puls, a deschis porțile imaginației.

Stoluri nesfârșite de idei, întorcându-se la Tine, au galvanizat eterul,

cântând, cu trupurile aprinse de dorință, o simfonie onirică.

Friday, May 20, 2011

Imago

cord bătând
aripi întinse
altitudini divine

Tuesday, May 10, 2011

coleopter

gandacel – 4 aripi
zboara, daca nu-i strivit
om – 0 aripi
...