Decolare

nouă lei își cată coama,
ca un prunc flămând pe mama,
ca Samson luptând cu teama,
capul gol își vrea coroana;

opt moriști își sfarmă dinții,
ca pe-un gând de smalțul minții,
un mister de piatra științii,
un damnat cinând cu sfinții;

șapte tonuri se destramă,
lanțul amical se sfarmă,
ploaia curcubeu-și cheamă,
numai negrul o ia-n seamă;

șase șerpi își beau otrava,
ca să stingă-n focuri zarva,
să topească-n febră graba,
să adoarmă toată slava;

cinci steluțe-și plâng lumina,
licurici sticlind ca mina,
o conștiință-n ring cu crima,
sufletul vărsându-și vina;

patru cumpeni rup cântarul,
crucile își duc calvarul,
vânturile șterg hotarul,
firmamentul stinge farul;

trei penaje merg, nu zboară,
nu mai cântă, ci doar zbiară,
nu au cioc, ci dinți de fiară,
porumbei blindați cu zmoală;

două inimi își pierd glasul,
cum un pas ratează dansul,
timpul uită cât e ceasul,
vinul viu golește vasul;

un întreg se-mparte-n fracții,
ca și viața în distracții,
o substanță în reacții,
sau amorul în atracții;

zero singur se râvnește,
ca egoul ce iubește,
o oglindă se privește,
a zbura e omenește;

Puiul Flambat

nu numai cei ce-adapa vina
in inima lor cea meschina
si-ascund privirea-nlacrimata
de ochii nepatati din cer

si-aceia care n-au vazut lumina
si-a caror haina inca n-are tina
se scurg in cloaca-nveninata
din care criminalii zbier

de cand justitia divina
vazand problema din gradina
a hotarat o noua soarta:
cea ca neconvertitii pier

din pantec de adulterina
ales ca bobul de neghina
in moarte fu scuipat la viata
copilul cu parinti de fier

iar vocea lui cea cristalina
prinsa-ntr-un cerc de ura plina
pe-o partitura mutilata
erupe ca un cor de cler:

si ziua mea fu minunata
dar ce-o fi ea mi-e un mister
caci noaptea ne-mpresoara toata
cu priza ei de colier

si prieteni noi ma sugrumara
sorbindu-mi golul din plamani
o mana si-un picior imi luara
ca sa mai cresc: asa-s de buni!

si mi-am hranit vocabularul
cu trei expresii noi cu „moarte"
pe-a patra mi-o hali vecinul
dar mi-o va da pe maine, poate

si ganduri noi ma-nconjurara
mintindu-ma ca-s ratacit
dar cele vechi le sufocara
strigandu-le ca suntem chit

si ma topesc in rugaciune
ma sting, m-aprind si iara sper
sa te pogori de sus, Minune
caci fara tine-i tare ger