Blitz

luna, raza si pamantul
toarna-n ochiul gol descantul
inimi, pulsuri, irigatii
prind albumul cu vibratii
versuri, drama, sau in proza
mesajul e doar o poza
rima, dictia, cuvantul
pun pe tabla mintii punctul
suflet, glas si ratiune
un parfum de notiune
rosu, verde si albastru
scurg esenta intr-un astru
ritmul,  replica si randul
cand le pierzi se sterge gandul
lira, masca, depanatul
dereglate frang si cadrul
simtul, gestul, o parere
cum dai pagina si piere
cerul, omul si mormantul
de-nchizi pleoapa tace cantul

In 4 timpi

esența dimineții,
s-a concentrat în tine,
să plece nu-i mai vine,
din arborele vieții;

expresia amiezii,
îți râde în privire,
hrănește-ntreaga fire,
cu laptele zăpezii;

suflarea înserării,
te-nvăluie-n mistere,
să-și țină limba-i cere,
cadranului uitării;

tăcerea nopții,
ar vrea să te sărute,
dar chem să o salute,
lumina morții;

Dragoste de nimic

Te caut intr-una, desi nu existi
Iti zambesc, desi nu ma vezi
Iti spun, desi nu ma crezi
In aste ganduri, doar tu persisti

Iti scriu intr-una, desi nu citesti
Iti citesc, desi nu imi scrii
Te strig, desi n-ai sa vii
Sa ne sorbim dimineata din cesti

Ma rog intr-una, desi nu asculti
Iti cer privirea, desi nu oferi
Intind mana, desi nu imi ceri
Sa traversam Universul desculti

Si mor intr-una, desi nu ma plangi
Iti plou cu lacrimi, desi nu te uzi
Acopar cu suflet nurii tai cruzi
Si gravitez spre tine, sa ma frangi

In Memoriam...

Au culcat atâtea vise,
pe ogorul frunții lor,
într-o carte de-ar fi zise,
ochii ar da colț de dor;

rânduri, rânduri nesfârșite,
regiment de cruci în cor,
marșuri triste, înlemnite,
cântă-n taină, jelitor;

iată, piatra-i fără floare,
iată, pleacă și-un cocor,
să asculte nu mai rabdă,
pe cărunții fulgi ce mor;

un suspin, o adiere,
pulsul cel nepieritor,
duce-n lună, duce-n stele,
dorul pentru puișor;

nu visează la-nviere,
nici la așternut ușor,
pentru puiul tot ar piere,
el e cimitirul lor!

Cosmogonie

Tata, cum am luat eu fiinta?
m-ai intrebat
si-n vis,
eu ti-am raspuns:

In atmosfera pura,
a lumii de idei,
conceptele sunt condensate-n nori
de o culoare neinteleasa
si o forma inefabila,
sunt angrenate-n galaxii,
in roiuri, superroiuri, hiperroiuri
si orbiteaza toate
in dans latent...
Pana cand,
cu infinita maiestrie,
O mana tainica apuca norul ideatic
il strange cu putere,
exact atat cat trebuie,
asa cum numai ea poate,
pana tasneste seva din tesatua paraxina
a paturii de absoluturi
si-o ploaie de de-ntelesuri cade,
atrasa de pamant.
Multe picaturi
se opresc pe lucruri,
pe fapte,
pe vietati,
cateva
ajung, precum un picur de sudoare,
pe fruntea unui om;
in general,
acesta,
dezgustat de mirosul fetid al trudei,
se sterge grabit
de stropul ce-l furnica tot;
din fericire,
mai sunt si aceia care
exulta atunci cand o asemenea picatura
le limpezeste chipul,
o apuca cu grija,
sa nu o franga,
o saurta suav,
apoi o imbiba,
cu rabdare,
in hartie...
Desigur, sunt si mai putini
cei care nu se demobilizeaza
atunci cand copiii lor se nasc neanimati,
insa numai acestia au finalmente posibilitatea
de a-si perpetua linia.

Asa ai luat tu fiinta,
sufletul meu.

Pygmalion v2.1

Poezia mea,
te iubesc
...
ca rima în stofe,
ca pulsul în rime,
ca sângele-n vine,
ca aeru-n sânge,
ca zeu-n văzduh,
ca eul în duh,
ca tu în mine,
ca eu în tine,
ca totul în noi,
ca unu în doi!

Moderatie Moderata

Neanimat, in Vis

reinventand Nimicul;

Prapastia Rai-Infern

o ajustez cu Cricul.

Paralizat, lucid

sacralizand Nimicul;

in pana de Idei ramas,

Voi fi salvat cu Dricul!

Spirit Teluric

Vifor crunt,
suspin umbland,
nimica pe Pamant.
Nu sunt nici rime, nici descant!

Praf in ochi,
nisip zburand,
argila pe Pamant.
Nu sunt nici rime, nici descant!

Pai pe rug,
scantei plangand,
cenusa pe Pamant.
Nu sunt nici rime, nici descant!

Val mareic,
nor arzand,
o apa si-un Pamant.
Nu sunt nici rime, nici descant!

Nu sunt nici rime, nici descant!
Nu sunt nici rime, nici descant!
Nu sunt nici rime, nici descant!
Nu sunt nici rime, nici descant!
...
Sunt doar un Suflet si ma frang.