Spovedanie

Nu sunt orb, dar slavă cerului pentru pleoape!

Nu sunt mut, dar slavă cerului pentru buze!

Nu sunt surd, dar slavă cerului pentru mâini!

Nu sunt ciung, dar slavă cerului pentru pereți!

Nu sunt nesimțit, dar slavă cerului pentru somn!

Nu sunt rău, dar slavă cerului pentru iad!

Puiul Flambat

nu numai cei ce-adapa vina
in inima lor cea meschina
si-ascund privirea-nlacrimata
de ochii nepatati din cer

si-aceia care n-au vazut lumina
si-a caror haina inca n-are tina
se scurg in cloaca-nveninata
din care criminalii zbier

de cand justitia divina
vazand problema din gradina
a hotarat o noua soarta:
cea ca neconvertitii pier

din pantec de adulterina
ales ca bobul de neghina
in moarte fu scuipat la viata
copilul cu parinti de fier

iar vocea lui cea cristalina
prinsa-ntr-un cerc de ura plina
pe-o partitura mutilata
erupe ca un cor de cler:

si ziua mea fu minunata
dar ce-o fi ea mi-e un mister
caci noaptea ne-mpresoara toata
cu priza ei de colier

si prieteni noi ma sugrumara
sorbindu-mi golul din plamani
o mana si-un picior imi luara
ca sa mai cresc: asa-s de buni!

si mi-am hranit vocabularul
cu trei expresii noi cu „moarte"
pe-a patra mi-o hali vecinul
dar mi-o va da pe maine, poate

si ganduri noi ma-nconjurara
mintindu-ma ca-s ratacit
dar cele vechi le sufocara
strigandu-le ca suntem chit

si ma topesc in rugaciune
ma sting, m-aprind si iara sper
sa te pogori de sus, Minune
caci fara tine-i tare ger

Moderatie Moderata

Neanimat, in Vis

reinventand Nimicul;

Prapastia Rai-Infern

o ajustez cu Cricul.

Paralizat, lucid

sacralizand Nimicul;

in pana de Idei ramas,

Voi fi salvat cu Dricul!