Drosophila melanogaster

În vița vie-a minții,
bolnave de rugină,
genunile ca dinții,
dau iama în lumină.

Prădând în revoluții,
ciorchinele de rimă,
dorințele ca șuții,
sunt ferecate-n mină.

Altarele credinții,
se clatină de crimă,
misterele ca sfinții,
secate-s fără vină.

Letargice abluții,
în vesteda patină,
speranțele ca struții,
se izbăvesc în tină.

Zelot

Și nu credeam să cânt vreodată,

Și nu credeam că am să sper,

Să ard cu tine deodată,

În loc să mă ridic la cer.

Și nu speram să am lumină,

Și nu speram să mă găsesc,

În două vorbe fără rimă,

Care din neguri încolțesc.

Și nu găseam un loc în mine,

Și nu găseam la loc un rost,

Când tot ce-i sfânt și ce e bine,

Fără de tine nici n-a fost.

Și nu rosteam la surzi minunea,

Și nu rosteam încât să cred,

Din aste piepturi crește lumea,

Iată un crez ce n-am să-l pierd!

Pygmalion v2.1

Poezia mea,
te iubesc
...
ca rima în stofe,
ca pulsul în rime,
ca sângele-n vine,
ca aeru-n sânge,
ca zeu-n văzduh,
ca eul în duh,
ca tu în mine,
ca eu în tine,
ca totul în noi,
ca unu în doi!