Nimeni acasa

Cioc! Cioc! Cioc!

Cine e?

Ci-n să fie? Un perete;
Am în grijă un bețiv,
Mort săracul după fete.

Ce-mi spui mie? Ce îmi pasă?
Dacă leșul te dărâmă,
Cere sprijin de la masă.

Da' de unde crezi că vine?
Îl goni și ea și patul,
Oful lui căzând pe mine.

Ia vorbește cu parchetul!
De nici blana nu-l primește,
Cum o să transceadă bietul?

Încercai și mă respinse;
Cică-i pun în cap mocheta,
Cel puțin așa îmi zise.

Chit că zace sub papuc,
Trebuie să-i dau dreptate,
Damfu-acela de tristețe,
Doar fereastra îl va scoate.

Apropo, nici ea nu-l vrea,
Aparent, e iar în toiul,
Flirtului cu o perdea...

Azi textile, ieri lumina,
La cât a vorbit cu ploaia,
Cred c-o va mânca rugina.

Ba pe mine igrasia,
De cascada emotivă,
Nu-și va potoli furia.

Roagă-te ca să-l dizolve,
Iar de nu crezi în magie,
Pune lustra să-l rezolve.

Nici nu vreau ca să aud,
El tot timpul îmi vorbește,
Chiar mă crezi atat de surd?

Namilă sentimentală,
Jur pe clanță că te-nșală,
Cu fereastra digitală.

Dar de ce crezi că-l destind?
Ea-l azvarle, eu îl prind,
Ea-l strivește, eu-l întind.

Cauți suflete uzate,
Pasionat de reciclare,
Ca un coș chitit pe fapte?

Zi-mi ceva ce nu-i pătat,
Imediat ce-a părăsit,
Banda ce l-a fabricat!

Ba mai bine zi-mi, Mesia,
Dacă tot m-ai deranjat,
Cum vrei să-ți salvez misia?

Mă gândeam să îi arăți,
Că există o scăpare,
Chiar prin mine, dacă poți.

Realizezi că ai să-l pierzi?
După ce îmi calcă pragul,
Mă-ndoiesc c-ai să-l mai vezi.

Duc o casa în spinare,
Nu mă frânge greutatea,
Ci verdeața fără Soare.

…

Țâr! Țâr! Țâr!

Cine e?

Ci-n să fie? Niște fete,
Căutăm un zid de sprijin,
Suntem toate mort de bete…

Naufragiu

Întindere de apă neagră,
Ce văzul nu cuprinde,
Arhipelaguri de lumină,
Vulcani și Atlantide.

Un ochi mizer cerșește,
Cu pleoapele căuș,
Dar tot ce prinde-n ele,
Sunt coji fără albuș.

Prin sfincteru-i cromatic,
Stoarce materie gri,
Dar clarul Lunii varsă,
Doar lacrimi pe hârtii.

Cu Soarele-ntre gene,
Prin sita lor îl cerne,
La urmă ce rămâne,
Sunt apele eterne.

Imn elvetian

până timpul plictisit cercul său abandonează

până raiul părăsit goliciunea își maschează

până norul încolțit floarea sa o dispensează

până patul împietrit plapuma își relaxează

până câmpul obosit pune capul pe-nserare

până cerul dezvelit prinde licurici în zare

până astrul amăgit cade scrum de-ntunecare

până chipul poleit iese inspirând din mare

până valul îndârjit rupe digul ce-l strâmtează

până calul înălbit face fulgi și decolează

până vântul năpustit vede gândul și-l vânează

până visul dezmorțit cască ochi și se sculptează

Invictus victus

Din cerescul pat,
gol nelimitat,
cată să răsară,
ca odinioară,
forma să-nfășoare,
lațe de culoare,
vidul să-l supună,
cu a lor cunună,
haosul să-l facă,
să revină-n matcă;
dar nici bine-apare,
călărind pe zare,
peste orizont,
voievod pe front,
că îl și săgeată,
vestea reflectată,
de loial foton,
emisar cazon;
șocul îl străbate,
ceasul îi amoarte,
sfera i se varsă,
din înalturi stoarsă,
despuiat de raze,
cosmice extaze,
miezul îl apasă,
flămânzit de masă,
piere în lumină,
flacăra divină;
liberat de trup,
evadat din stup,
ca un strop de fiere,
în ocean de miere,
teama îl înhață,
mort sau încă-n viață,
nu știe de este,
faptă sau poveste,
rai ori încercare,
clupsă sau scăpare;
vrea să se ridice,
slava să-și aplice,
mediul să-i aducă,
date la poruncă,
însă i se pare,
că rostire n-are,
nici idei să zică,
vorbe ce ridică,
i le-au luat pe toate,
simțuri dezghețate;
se îneacă-n ele,
valuri de plăcere,
toate se adună,
pieptul să-i supună,
aerul îi seacă,
respirația-i pleacă,
ochiul dă pe spate,
istovit să cate,
vestitor de moarte,
cerul zboară-n roate,
negru nor adună,
trapă de furtună;
vlaga îi dispare,
spațiul tot îi pare,
un tablou de vise,
slab de colțuri prinse,
un ecran mai mare,
pururi în schimbare,
posturi nesfârșite,
lui Nimic menite;
fără de zăbavă,
le-ar dori pe tavă,
să le aibe toate,
la gândire roate,
cârmă să devie,
la mașinărie;
singur se cablează,
vrerea își cuplează,
rădăcină în tăcere,
mâncătoare de mistere,
hulpavă să înțeleagă,
rama ce pictura leagă,
dar vederea-ncremenește,
pleoapa ei nu mai clipește,
e complet înconjurată,
de săgeata blestemată;
un cutremur o străpunge,
poza-n lung și-n lat o frânge,
ca nisipul o aruncă,
de pe ochiul ce-l mănâncă;
ceața priza își slăbește,
geana firu-și dezmorțește,
înainte îi răsare,
o zeiță vânătoare,
ce măsoară precaută,
prada ei și o sărută;
se înalț-apoi deodată,
puls solar în trup de fată.

Duel

 Caci de rasari pe cerul meu obscur coboara asfintitul
Iar in nadirul tau latent activ mi-am pironit zenitul
Si de apui pe-a mea privire moarta pe loc invie rasaritul
Storsit sub orizontul tau marunt urias mi-am impietrit clipitul

Caci de apui pe cerul meu senin in gol plonjeaza rasaritul
Iar in zenitul tau activ latent mi-am izbavit sfarsitul
Si de rasari pe-a mea privire moarta pe loc invie asfintitul
Pierdut sub orizontul tau uiras marunt mi-am despietrit clipitul

Caci de erupi pe istmul meu macabru-i parjolit serenul
Iar in adancul tau ardent in lacrimi imi inec edenul
Si de-ai turna seren pe-al meu timpan pe loc ar amuti vulcanul
Pierdut in pantecu-ti murdar curat mi-am exploatat tot banul

Caci de-ai tacut pe istmul meu seren s-a dezmortit vulcanul
Iar in edenu-ti lacrimat ardent imi ventilez profanul
Si de-ai turna vulcan pe-al meu timpan pe loc ar amuti serenul
Primit in pantecu-ti curat murdar mi-am procurat tot banul

Caci de-ncoltesti pe lotul meu sarac sfarseste recoltatul
Iara sub pomul laudat uitat mi-a putrezit tot sacul
Si de-ti culegi atinsul de pe crestet pe loc verzeste coltul
Primit in codrul tau de gheata torid am dat uitarii sotul

Caci de te-ofilesti pe lotul meu bogat ar rugini avutul
Iar peste sacul tau uitat in lauda mi-am scuturat tot vrutul
Si de mi-ai sadi atins pe crestet pe loc ar vesteji amarul
Ferit in codrul tau torid de gheata am smuls uitarii parul

Caci de te-asterni pe masa mea pe dos imi rasucesc stomacul
Iara de cuiul tau poftit scarbit mi-am aninat mort capul
Si de imi frigi rabdari pe buza pe loc paleste apetitul
Ferit de cornu-ti fad deplin mi-am dezgustat simtitul

Caci de lipsesti pe masa mea in sus imi sare apetitul
Iara din capul tau scarbit poftit as devora tot mitul
Si de-mi jertfesti rabdari pe buza pe loc imi flutura stomacul
Hranit de cornul tau deplin fad imi gasesc acum gustatul

Caci de respiri in sufletu-mi fetid cloceste-n el finalul
Iar in oceanul tau statut de vant voi fi pierdut ca valul
Si de-mi presari in nari aroma de-amintire bloca-se-va canalul
Hranit de gandu-ti inodor inmiresmat mi-am desacralizat realul

Caci de nu sufli-n spiritu-mi placut exala-n el mortalul
Iara in valul tau de vant statut prin farmec imi va fi oceanul
Si de imi frangi din nari aroma de-amintire jeli-se-va canalul
Storsit sub gandu-ti parfumat fara miros imi simt acuma idealul

Ungrowth

Just kindle with water,
let bathe in the sun,
and witness infinity
shrink back down to One!

Lightstruck

A million suns, a million moons
I've set and risen with my sight,
But ever when I glimpse at you,
I'm spellbound by your holy light!

In blackest hole, in dead of night
I'm drowning in a sleeping stew,
But ever when I dream of you,
I pulsate with your fragrant light!

The sense of wrong, the feel of right
I've numbed to gain my hollow might,
If not too late I pray to you,
Restore my heart and gift me flight!

Cimitirul Ideilor

Trecea la pranz pe calea Indolentei un convoi
Avea in cap un mort si-o cruce, dar pasii-i erau goi
Pe tron se-adapostea de Soare-o umbra
Sorbindu-si gandu-n sec pe gura ei cea sumbra

Oprindu-se-n amurg convoiul pe-aleea Vesnic Verde
Zarind in cap un mort si-o cruce cu-n scris ce-abia se vede
Aici isi doarme veacul sub neg de Luna un strigoi
Cinteste-n gand pe lespedea de huma, dar ochii ii sunt goi

Purcede convoiul cu lumina pe-artera Ce-o Sa Fie
Va pune-n cap un mort si-o cruce c-o mana de stafie
In inima-si va face coviltir c-o piatra, dar Zorii-i vor fi goi
De nu va resimti in gand pe unu pulsand in spatele lui doi

Spirit mercantil

Crezusem ca Iubirea lucreaza nonprofit.
Am dat ochii pe-o imagine,
Mana pe-un stilou,
Vlaga pe-o suflare,
Viata pe o clipa,
Sufletul pe-un gol,
Soarele pe raze,
Luna pe inspiratie,
Rasaritul pe roua,
Lumina pe o candela,
Totul pe nimic
M-am inselat…

Cred ca Iubirea lucreaza nonprofit!
Am sa iau ochii, nu imaginea,
Mana, nu stiloul,
Vlaga, nu suflarea,
Viata, nu o clipa
Sufletul, nu golul
Soarele, nu raze,
Luna, nu inspiratie,
Rasaritul, nu roua,
Lumina, nu o candela,
Totul sau Nimic
Ma voi insela?...

Pretext

Pentru ca pot
Pentru ca vreau
Pentru ca cred
Pentru ca trebuie
Pentru ca simt
Pentru ca am nevoie
Pentru ca...ai nevoie

Pentru ca ai chip
Pentru ca ai ochi
Pentru ca ai zambet
Pentru ca ai trup
Pentru ca ai forma
Pentru ca ai fond
Pentru ca...ma atragi

Pentru ca ma chemi
Pentru ca ma apropii
Pentru ca ma placi
Pentru ca ma absorbi
Pentru ca ma doresti
Pentru ca ma ispitesti
Pentru ca...imi lipsesti

Pentru ca nu ma lipsesti
Pentru ca ma lasi
Pentru ca ma salvezi
Pentru ca ma lipesti
Pentru ca ma desfaci
Pentru ca ma probezi
Pentru ca ma schimbi
Pentru ca ma porti
Pentru ca ma dezbraci
Pentru ca ma risipesti
Pentru ca ma aduni
Pentru ca ma sadesti
Pentru ca ma dezgropi
Pentru ca ma hranesti
Pentru ca ma insetezi
Pentru ca ma cresti
Pentru ca ma inverzesti
Pentru ca ma culegi
Pentru ca...te hranesc

Pentru ca te sustin
Pentru ca te dezvolt
Pentru ca te descopar
Pentru ca te gasesc
Pentru ca te vad
Pentru ca te caut
Pentru ca...ma mentii

Pentru ca ma rasari
Pentru ca ma asfintesti
Pentru ca ma sfintesti
Pentru ca ma lumesti
Pentru ca ma inalti
Pentru ca ma cobori
Pentru ca ma domolesti
Pentru ca ma rabzi
Pentru ca ma intelegi
Pentru ca nu te inteleg
Pentru ca ma cunosti
Pentru ca nu te cunosc
Pentru ca te pot visa
Pentru ca nu ma poti trezi

Pentru ca ne putem avea
Pentru ca putem fi
...Mereu...

Necredinta

Deși se scrie "material",
Semantic, se citește "vomă",
Istorie, circular dedal,
De prigoniri ca-n fosta Romă...

Cum la sufleul temporal,
Doar codrul tău îi dă aromă,
De-ai rupe chiar și-un ac din el,
Vorace-aș tresări din comă!

Și cum la negrul nesfârșit,
Pulsația ta îi dă culoare,
De picuri doar un strop de rit,
Eu încolțesc, iar doliul moare!

Dar cum de sus te-ai dezlipit,
Să-mi spui cuvântul "înălțare",
Mă tem c-ai să rămâi un mit,
Pot crede-n Lună, nu în soare...

Schimb de ostatici

Astrul vrea să te imite,
radiezi în inimi clei,
două suflete lipite,
trup de om, puteri de zei;

se reped din nori cuvinte,
ca s-atingă nurii tăi,
să primească sensuri sfinte,
ce separă buni de răi;

veșnice așezăminte,
își strămută locul lor,
sper-ați fi încălțăminte,
sărutare pe picior;

iarba coama-și netezește,
vântul nu-i țesală părul,
mantia lui te urmărește,
bronhii au să-i ducă dorul;

codrul haina sa jertfește,
din petale-ți face cale,
mii de trâmbiți ciripește,
haite latră osanale ;

lacrimi grele, argintate,
luna au format pe cer,
din icoanele uscate,
sub umbrela-ți de mister;

nervii nu mai vor a simte,
îi îmbată calmul tău,
cu pastile de i-aș minte,
mi s-ar năpusti în hău;

iată, toate-ți sunt predate,
dă-mi acuma ce-i al meu,
două vorbe ce rostite,
îl prefac pe om în zeu!

Astral Projection

...unnumbered years,
countless tears,
of fire,
from the blue I've shed,
it pains my ear,
hate to hear,
still screeching in your anguished head,
like a puncture,
like a needle,
dripping all of life away,
to everlasting pool of silence,
devoid of will and things to say,
where 'you' and 'me' are distant objects,
and 'certainly' is less than 'may',
but more than all,
I find you dear,
your cursing,
lovelier than songs that pray,
bound by your smirk,
I am forever,
seeking a lost smile,
I shall not sway,
to warm your bed,
with gift of passion,
transmute the darkness into day,
defy the dead,
and squelch their calling,
ignite their clutches from my way,
with living hope of your arrival,
at place where sentiment and flesh is wed,
the shrine where fifty-two times seven,
you send me bleeding back to heaven,
with bitter heart of freezing red,
a metastatic poisoned tear,
so should you fear when I'm here,
or greater when my flame has fled?

Slava

moartea pare c-a pierdut
coasa ei nu nimerește
în adâncuri încolțește
dragostea de început

ochiul din înalt clipește
de lumină ca orbit
timpul zace în sfârșit
umbra-n cerc nu mai rotește

infinitu-i ghemuit
într-un punct ca în mormânt
linia spatele și-a frânt
orizontu-i depășit

din lectica lui de vânt
zmeul locul îl cedează
apele se-nflăcărează
de rușine-s în pământ

pasărea nu intonează
cântă numai asculând
mintea-i pură, fără gând
toat-averea o donează

și cuvântu-i rupt de rând
sens nu simte c-a avut
mitul zace desfăcut
pe secretul fost plângând

Juisarea-n bucate

în aerul leoarcă vapori de savoare
ca vata de zahăr topită-n gustare
electric un bec mi-au aprins

bătăi de ispite încing galantare
clientului pântec să-i dea desfătare
moravul în vine îmi cade învins

văd capră de gheață și sângele-mi cere
să iau silueta pe băț cu gust de eclere
de jos până sus cu gura la muls

un bust anonim mi-e-ntreaga avere
peltea sculptată cu ochiu-n tăcere
cu dalta îi dau până mă seacă de puls

glazură închisă prelinsă din soare
cu frișcă în vis am șters de culoare
cireașă cunună i-am pus

cinci linguri și-o cupă le spăl cu ardoare
de-aroma lascivă a minții murdare
esența de rom cu-a mea s-a pătruns

ca gândul sălbatic gonind prin pădure
de crengi mă agăț le pipăi de mure
de fragi am o foame de urs

vâr laba în stup și-l caut de miere
tot corpul mi-e bot mânjit de plăcere
căci focul afară s-a scurs

o sete nebună mă ia-n stăpânire
cu limba mă pune s-adun în neștire
broboane plouate de mușchiul încins

în aerul leoarcă vapori de savoare
ca vata de zahăr topită-n gustare
electric lumina mi-au stins

Invictus

car de foc
cercuri semete
destine zdrobite