Naufragiu

Întindere de apă neagră,
Ce văzul nu cuprinde,
Arhipelaguri de lumină,
Vulcani și Atlantide.

Un ochi mizer cerșește,
Cu pleoapele căuș,
Dar tot ce prinde-n ele,
Sunt coji fără albuș.

Prin sfincteru-i cromatic,
Stoarce materie gri,
Dar clarul Lunii varsă,
Doar lacrimi pe hârtii.

Cu Soarele-ntre gene,
Prin sita lor îl cerne,
La urmă ce rămâne,
Sunt apele eterne.

Imn elvetian

până timpul plictisit cercul său abandonează

până raiul părăsit goliciunea își maschează

până norul încolțit floarea sa o dispensează

până patul împietrit plapuma își relaxează

până câmpul obosit pune capul pe-nserare

până cerul dezvelit prinde licurici în zare

până astrul amăgit cade scrum de-ntunecare

până chipul poleit iese inspirând din mare

până valul îndârjit rupe digul ce-l strâmtează

până calul înălbit face fulgi și decolează

până vântul năpustit vede gândul și-l vânează

până visul dezmorțit cască ochi și se sculptează

Blitz

luna, raza si pamantul
toarna-n ochiul gol descantul
inimi, pulsuri, irigatii
prind albumul cu vibratii
versuri, drama, sau in proza
mesajul e doar o poza
rima, dictia, cuvantul
pun pe tabla mintii punctul
suflet, glas si ratiune
un parfum de notiune
rosu, verde si albastru
scurg esenta intr-un astru
ritmul,  replica si randul
cand le pierzi se sterge gandul
lira, masca, depanatul
dereglate frang si cadrul
simtul, gestul, o parere
cum dai pagina si piere
cerul, omul si mormantul
de-nchizi pleoapa tace cantul

Lightstruck

A million suns, a million moons
I've set and risen with my sight,
But ever when I glimpse at you,
I'm spellbound by your holy light!

In blackest hole, in dead of night
I'm drowning in a sleeping stew,
But ever when I dream of you,
I pulsate with your fragrant light!

The sense of wrong, the feel of right
I've numbed to gain my hollow might,
If not too late I pray to you,
Restore my heart and gift me flight!

Cimitirul Ideilor

Trecea la pranz pe calea Indolentei un convoi
Avea in cap un mort si-o cruce, dar pasii-i erau goi
Pe tron se-adapostea de Soare-o umbra
Sorbindu-si gandu-n sec pe gura ei cea sumbra

Oprindu-se-n amurg convoiul pe-aleea Vesnic Verde
Zarind in cap un mort si-o cruce cu-n scris ce-abia se vede
Aici isi doarme veacul sub neg de Luna un strigoi
Cinteste-n gand pe lespedea de huma, dar ochii ii sunt goi

Purcede convoiul cu lumina pe-artera Ce-o Sa Fie
Va pune-n cap un mort si-o cruce c-o mana de stafie
In inima-si va face coviltir c-o piatra, dar Zorii-i vor fi goi
De nu va resimti in gand pe unu pulsand in spatele lui doi

Spirit mercantil

Crezusem ca Iubirea lucreaza nonprofit.
Am dat ochii pe-o imagine,
Mana pe-un stilou,
Vlaga pe-o suflare,
Viata pe o clipa,
Sufletul pe-un gol,
Soarele pe raze,
Luna pe inspiratie,
Rasaritul pe roua,
Lumina pe o candela,
Totul pe nimic
M-am inselat…

Cred ca Iubirea lucreaza nonprofit!
Am sa iau ochii, nu imaginea,
Mana, nu stiloul,
Vlaga, nu suflarea,
Viata, nu o clipa
Sufletul, nu golul
Soarele, nu raze,
Luna, nu inspiratie,
Rasaritul, nu roua,
Lumina, nu o candela,
Totul sau Nimic
Ma voi insela?...

Necredinta

Deși se scrie "material",
Semantic, se citește "vomă",
Istorie, circular dedal,
De prigoniri ca-n fosta Romă...

Cum la sufleul temporal,
Doar codrul tău îi dă aromă,
De-ai rupe chiar și-un ac din el,
Vorace-aș tresări din comă!

Și cum la negrul nesfârșit,
Pulsația ta îi dă culoare,
De picuri doar un strop de rit,
Eu încolțesc, iar doliul moare!

Dar cum de sus te-ai dezlipit,
Să-mi spui cuvântul "înălțare",
Mă tem c-ai să rămâi un mit,
Pot crede-n Lună, nu în soare...

Schimb de ostatici

Astrul vrea să te imite,
radiezi în inimi clei,
două suflete lipite,
trup de om, puteri de zei;

se reped din nori cuvinte,
ca s-atingă nurii tăi,
să primească sensuri sfinte,
ce separă buni de răi;

veșnice așezăminte,
își strămută locul lor,
sper-ați fi încălțăminte,
sărutare pe picior;

iarba coama-și netezește,
vântul nu-i țesală părul,
mantia lui te urmărește,
bronhii au să-i ducă dorul;

codrul haina sa jertfește,
din petale-ți face cale,
mii de trâmbiți ciripește,
haite latră osanale ;

lacrimi grele, argintate,
luna au format pe cer,
din icoanele uscate,
sub umbrela-ți de mister;

nervii nu mai vor a simte,
îi îmbată calmul tău,
cu pastile de i-aș minte,
mi s-ar năpusti în hău;

iată, toate-ți sunt predate,
dă-mi acuma ce-i al meu,
două vorbe ce rostite,
îl prefac pe om în zeu!

In Memoriam...

Au culcat atâtea vise,
pe ogorul frunții lor,
într-o carte de-ar fi zise,
ochii ar da colț de dor;

rânduri, rânduri nesfârșite,
regiment de cruci în cor,
marșuri triste, înlemnite,
cântă-n taină, jelitor;

iată, piatra-i fără floare,
iată, pleacă și-un cocor,
să asculte nu mai rabdă,
pe cărunții fulgi ce mor;

un suspin, o adiere,
pulsul cel nepieritor,
duce-n lună, duce-n stele,
dorul pentru puișor;

nu visează la-nviere,
nici la așternut ușor,
pentru puiul tot ar piere,
el e cimitirul lor!

Selene

chip rotund sublim
abacul suspina
lira tresalta