Bun venit in club

Univers tăcut cu trup de vioară,
Univers închis în lumină de ceară,
Univers mocnind cu muget de fiară,
O voce absentă și zâmbet de ceară.

Un gând captiv îl mână-ntr-o doară,
Un cal de oțel, vâltoare-animată,
Un pas descalecă seară de seară,
O zală de fir și foc insuflată.

Otravă sonoră luptând c-o armată,
Otravă dormid în perne de vată,
Otravă pulsând cu-aromă de fată,
Un plastur acustic și smocuri de vată.

O pată crăpată pe-o piatră uscată,
O frunte picată sub ropot de piatră,
O coală ridată, de pulberi udată,
Un cocteil de vacuum și cuburi de piatră.

Polymorphism

I've been void and I've been full,
Both exception and the rule;

I've been sightless, I have seen,
Things outside and deep within;

I've been shallow and abyss,
Spitting lips and lips that kiss;

I've been cold, I've been alive,
Queen of flames and humming hive;

I've been wild, I've been tamed,
Beast of burden, wrath unchained;

I've been green and autumn drained,
Waxing dreams and stars that waned;

I've been then and thereafter,
Clouds of storm and rumbling laughter;

Saving breath and tear drowned,
I've been sane and darkness crowned;

I've been dusk and I've been dawn,
I've been raven, I've been swan;

I've been grave and I've been song,
Bleeding knees and deathly strong;

I've been sin and sacrifice,
Sanguine circle, holy vice;

Things unnumbered I have been,
Save the warmth beneath your skin.

Si ingerii se spovedesc: Azrael Euthanatos

Și plâng când sufletul își lasă cuibul,
Spre cea din urmă înălțare,
Un șoim fixându-și ținta lui,
Dar cina sa aleasă se topește-n zare,
Căci bestia geme-n ghearele altcui,
Și plâng când sufletul își lasă cuibul...

Și plâng când mugurii îngheață,
Plămâni un fraged vis torcând,
Lumini în fașe de smarald,
O mână hibernală sugrumând,
În ghemuri fără fir respirul cald,
Și plâng când mugurii îngheață...

Și plâng în corul ochilor,
Ce cat` să schimbe apa în lumină,
Și focul pe nisip să-l dea,
Dar sticla lor e-nchisă de-o cortină,
Iar actul ce s-a scurs nu-i chip să stea,
Și plâng în corul ochilor...

Și plâng atunci când cerul tace,
Pământului ce cheamă rugător,
Cu buze arse de înflăcărare,
Un semn al milei tunător,
Iar crengile-mpietresc în așteptare,
Și plâng atunci când cerul tace...

Și plâng atunci când vă mănânc,
Când timpu-l sorb ca pe fidea,
Când o aromă piere-așa,
Când v-am pe toți pe tava mea,
Când văd cât mă voi îngrășa,
Și râd atunci când vă mănânc...

Stigmatul

Ca la cruciadă,
Cu vizor și cască,
Sfântă promenadă,
Vaiere sub mască.

Ceresc popas,
Empireul hranei,
Hotel Parnas,
Pe plaja Morganei.

Pe-ale oglinzii valuri,
Vas făr` de șurub,
Selenare voaluri,
Nuntă de sucub.

Ulițe dosite,
În cetatea nopții,
Pietre bântuite,
Gem de scoală morții.

În câminul sacru,
Câutând scăpare,
Focul din năframă,
Ținta pusă are.

Plaiuri elizee,
Valuri de verdeață,
Grații de femeie,
Condamnat la viață.

Antipaparuda

Nu mai plânge,
nor de sânge,
chip de lut,
ploaia îl frânge,
lacrima genuni împunge,
groapa cu senin o unge,
culcă-te în amintiri,
unde moartea nu ajunge;
viața mea,
nu te mai plânge!

Zelot

Și nu credeam să cânt vreodată,

Și nu credeam că am să sper,

Să ard cu tine deodată,

În loc să mă ridic la cer.

Și nu speram să am lumină,

Și nu speram să mă găsesc,

În două vorbe fără rimă,

Care din neguri încolțesc.

Și nu găseam un loc în mine,

Și nu găseam la loc un rost,

Când tot ce-i sfânt și ce e bine,

Fără de tine nici n-a fost.

Și nu rosteam la surzi minunea,

Și nu rosteam încât să cred,

Din aste piepturi crește lumea,

Iată un crez ce n-am să-l pierd!

Atomic

De încerci să scoți,
trecutul din mit,
repeat-ul din rit,
convingeri din cod,
semințe din plod,
lumină din roadă,
aripi din ruladă,
aluatul din vatră,
pe sculptor din piatră,
imagini din ochi,
condensul din stropi,
cochilii din var,
averi din avar,
năravul din lup,
echipa din stup,
atletul din șchiop,
mizerii din mop,
o viață din groapă,
profanul din papă,
un zeu din coroană,
fecioara din doamnă,
pe miel din cimpoi,
perechea din noi,
jur că n-ai să poți!

Phoenix blazat

de sus a-nceput să ningă cu foc
un astru nudist penajul își cerne
îl văd năpârlind ca lanul de spic
dar trupu-i sleit îmi arde un șoc
plictisu-l găsi 'nainte de vreme
nu pare-a mai vrea din scrum să-l ridic

stafii nedormite se-adună-n pământ
coconi diafani pierduți în uitare
le bat în carcasă, îi zgâlțâi și plâng
căci aripi de fluturi sunt prinse-n mormânt
iar cerul revarsă acid nepăsare
potop de lăcuste sub ape îi strâng

îmi pare c-aud natura cum bate
în coaja cea rece a leșului său
zvârl ochi peste gard la ziua de mâine
dar frigul degrabă din drum îi abate
le mușcă speranța cu dinți de dulău
le taie chiar pofta de-a cere o pâine

rog ceasul șerpesc să-și 'hațe coada
brățara lumii să o închidă-n cerc
atom cu-atom materiei fac inventarul
ajut pierzarea să își măsoare prada
dar timpul parcă-i surd, sau poate berc
închin lumina morții și îmi golesc paharul

Insomnie

mă trezesc tăiș zburând,
verdele din lut sugând,
ca o coasa, un mormânt;

mă trezesc în nor plângând,
spart în ropot sângerând,
de o piatră, de-un mormânt;

mă trezesc colac dospind,
o coroană ruginind,
pe o cruce, pe-un mormânt;

mă trezesc în lemn dormind,
ca o larvă putrezind,
înăuntru-ți, în mormânt;

Duel

 Caci de rasari pe cerul meu obscur coboara asfintitul
Iar in nadirul tau latent activ mi-am pironit zenitul
Si de apui pe-a mea privire moarta pe loc invie rasaritul
Storsit sub orizontul tau marunt urias mi-am impietrit clipitul

Caci de apui pe cerul meu senin in gol plonjeaza rasaritul
Iar in zenitul tau activ latent mi-am izbavit sfarsitul
Si de rasari pe-a mea privire moarta pe loc invie asfintitul
Pierdut sub orizontul tau uiras marunt mi-am despietrit clipitul

Caci de erupi pe istmul meu macabru-i parjolit serenul
Iar in adancul tau ardent in lacrimi imi inec edenul
Si de-ai turna seren pe-al meu timpan pe loc ar amuti vulcanul
Pierdut in pantecu-ti murdar curat mi-am exploatat tot banul

Caci de-ai tacut pe istmul meu seren s-a dezmortit vulcanul
Iar in edenu-ti lacrimat ardent imi ventilez profanul
Si de-ai turna vulcan pe-al meu timpan pe loc ar amuti serenul
Primit in pantecu-ti curat murdar mi-am procurat tot banul

Caci de-ncoltesti pe lotul meu sarac sfarseste recoltatul
Iara sub pomul laudat uitat mi-a putrezit tot sacul
Si de-ti culegi atinsul de pe crestet pe loc verzeste coltul
Primit in codrul tau de gheata torid am dat uitarii sotul

Caci de te-ofilesti pe lotul meu bogat ar rugini avutul
Iar peste sacul tau uitat in lauda mi-am scuturat tot vrutul
Si de mi-ai sadi atins pe crestet pe loc ar vesteji amarul
Ferit in codrul tau torid de gheata am smuls uitarii parul

Caci de te-asterni pe masa mea pe dos imi rasucesc stomacul
Iara de cuiul tau poftit scarbit mi-am aninat mort capul
Si de imi frigi rabdari pe buza pe loc paleste apetitul
Ferit de cornu-ti fad deplin mi-am dezgustat simtitul

Caci de lipsesti pe masa mea in sus imi sare apetitul
Iara din capul tau scarbit poftit as devora tot mitul
Si de-mi jertfesti rabdari pe buza pe loc imi flutura stomacul
Hranit de cornul tau deplin fad imi gasesc acum gustatul

Caci de respiri in sufletu-mi fetid cloceste-n el finalul
Iar in oceanul tau statut de vant voi fi pierdut ca valul
Si de-mi presari in nari aroma de-amintire bloca-se-va canalul
Hranit de gandu-ti inodor inmiresmat mi-am desacralizat realul

Caci de nu sufli-n spiritu-mi placut exala-n el mortalul
Iara in valul tau de vant statut prin farmec imi va fi oceanul
Si de imi frangi din nari aroma de-amintire jeli-se-va canalul
Storsit sub gandu-ti parfumat fara miros imi simt acuma idealul

amintire

natura moarta
inspira brusc
clipeste violent
expira adanc
natura vie

Oglinda ta

Cum arati?

Destul de frumoasa incat sa slefuiesti uratul,
destul de inteligenta incat sa iluminezi prostia,
destul de creativa incat sa colorezi monotonul,
destul de pasionala incat sa adormi apatia,
destul de milostiva incat sa pocaiesti infernul,
destul de sincera incat sa oglindesti minciuna,
destul de permeabila incat sa umpli golul,
destul de tu incat sa nu fii ca nici una.


De ce nu te poti vedea fara mine?

Pentru ca tu esti perfecta,
iar eu cu defect,
cu mine-ai lucrearea,
cu tine-s corect.
Pentru c-ai mei iti sunt ochii,
si-a ta inima mea,
eu ne sunt gura,
la tine-i urechea.
Pentru c-am murit odata,
si-alaturi am reinviat.
Pentru ca tu esti gand curat,
iar eu un cuget de tine obsedat.

Memento

Ai sa mori!
Nu-i o expresie!
Nu-i o metafora!
Chiar ai sa mori!

Ai sa te impiedici.
Ai sa cazi.
Ai sa te lovesti.
Ai sa te crapi.
Ai sa te sfarmi.
Ai sa fii pulverizat.
Ai sa fii suflat de vant.
Ai sa fii ca un muc.
Ai sa fii ca un scrum.
Ai sa fii stins.
Ai sa fii zdrobit.
Ai sa fii stors.
Ai sa fii ca o lamaie.
Ai sa fii ca un cos.
Ai sa te acresti.
Ai sa te cureti.

Ai sa te deshidratezi.
Ai sa te usuci.
Ai sa te zbarcesti.
Ai sa te ofilesti.
Ai sa ruginesti.
Ai sa chelesti.
Ai sa stirbesti.
Ai sa orbesti.
Ai sa auzi vremea urland in oase,
din ce in ce mai tare,
pana ce-ai sa asurzesti.
Ai sa fi rece
si singur.
Ai sa fi ingropat.
Ai sa fi locuit de viermi.
Ai sa putrezesti;
in sol,
in suflet,
in amintire.
Ai sa dispari.

Ai sa fii inselat.
Ai sa fii tradat.
Ai sa fii umilit.
Ai sa fii violat.
Ai sa fii violat.
Ai sa fii violat.
Ai sa fii violat pana o sa-i prinzi gustul.
Ai sa fii violat pana o sa-l numesti simplu sex.
Ai sa fii violat pana o sa-i zici dragoste.
Ai sa fii violat pana nu o sa concepi traiul fara el;
ai sa devii expert,
ai sa produci pornografie,
ai s-o numesti stil de viata.
Ai sa fii violat in timp ce urmaresti filmul in care esti violat.
Ai sa fi batut;
ca mingea,
ca sacul,
ca graul,
ca albusul,
ca iapa,
ca geana,
ca inima.
Ai sa fi ros de viu.
Ai sa fi scuipat.
Ai sa fi ros din nou.
Ai sa fi mancat pe nerasuflate.
Ai sa fi cacat.
Ai sa fi facut de cacat.
Ai sa te faci de cacat.
Ai sa te caci pe tine.

Esti gata, fluturas?
Gata sa iesi din cocon?
Gata sa adulmeci florile?
Gata sa sorbi nectarul?

Esti gata, puiule?
Gata sa spargi coaja?
Gata sa-ti iei zborul?
Gata sa prinzi viermisori?

Esti gata, copile?
Gata sa te nasti?
Gata sa imbatranesti?
Gata sa mori?

Blitz

luna, raza si pamantul
toarna-n ochiul gol descantul
inimi, pulsuri, irigatii
prind albumul cu vibratii
versuri, drama, sau in proza
mesajul e doar o poza
rima, dictia, cuvantul
pun pe tabla mintii punctul
suflet, glas si ratiune
un parfum de notiune
rosu, verde si albastru
scurg esenta intr-un astru
ritmul,  replica si randul
cand le pierzi se sterge gandul
lira, masca, depanatul
dereglate frang si cadrul
simtul, gestul, o parere
cum dai pagina si piere
cerul, omul si mormantul
de-nchizi pleoapa tace cantul

Cimitirul Ideilor

Trecea la pranz pe calea Indolentei un convoi
Avea in cap un mort si-o cruce, dar pasii-i erau goi
Pe tron se-adapostea de Soare-o umbra
Sorbindu-si gandu-n sec pe gura ei cea sumbra

Oprindu-se-n amurg convoiul pe-aleea Vesnic Verde
Zarind in cap un mort si-o cruce cu-n scris ce-abia se vede
Aici isi doarme veacul sub neg de Luna un strigoi
Cinteste-n gand pe lespedea de huma, dar ochii ii sunt goi

Purcede convoiul cu lumina pe-artera Ce-o Sa Fie
Va pune-n cap un mort si-o cruce c-o mana de stafie
In inima-si va face coviltir c-o piatra, dar Zorii-i vor fi goi
De nu va resimti in gand pe unu pulsand in spatele lui doi

De-a fi sau a nu fi

am fi moartea, am fi viața,
am fi totul amândoi,
răsăritul dimineața
și musonul car de ploi...

de-ai fi frunză, aș fi verde,
de-aș fi sânge, ai fi puls,
am fi ochiul și ce vede,
apa stelei și-al ei curs;

de-aș fi plantă, ai fi foaia,
de-ai fi lacrimi, aș fi cer,
am fi fulger și văpaia,
o morgana și-un mister;

de-aș fi sfânt, ai fi credință,
de-ai fi coajă, aș fi miez,
am fi rugă și dorință,
notă-naltă și diez;

de-ai fi mândră, aș fi demon,
de-aș fi vorbă, ai fi scris,
am fi Sophia și eon,
cerc hipnotic și-al său vis;

n-am fi moarte, n-am fi viață,
am fi zero, de-am fi doi,
întuneric dimineață
și muson secat de ploi...

In 4 timpi

esența dimineții,
s-a concentrat în tine,
să plece nu-i mai vine,
din arborele vieții;

expresia amiezii,
îți râde în privire,
hrănește-ntreaga fire,
cu laptele zăpezii;

suflarea înserării,
te-nvăluie-n mistere,
să-și țină limba-i cere,
cadranului uitării;

tăcerea nopții,
ar vrea să te sărute,
dar chem să o salute,
lumina morții;

Puiul Flambat

nu numai cei ce-adapa vina
in inima lor cea meschina
si-ascund privirea-nlacrimata
de ochii nepatati din cer

si-aceia care n-au vazut lumina
si-a caror haina inca n-are tina
se scurg in cloaca-nveninata
din care criminalii zbier

de cand justitia divina
vazand problema din gradina
a hotarat o noua soarta:
cea ca neconvertitii pier

din pantec de adulterina
ales ca bobul de neghina
in moarte fu scuipat la viata
copilul cu parinti de fier

iar vocea lui cea cristalina
prinsa-ntr-un cerc de ura plina
pe-o partitura mutilata
erupe ca un cor de cler:

si ziua mea fu minunata
dar ce-o fi ea mi-e un mister
caci noaptea ne-mpresoara toata
cu priza ei de colier

si prieteni noi ma sugrumara
sorbindu-mi golul din plamani
o mana si-un picior imi luara
ca sa mai cresc: asa-s de buni!

si mi-am hranit vocabularul
cu trei expresii noi cu „moarte"
pe-a patra mi-o hali vecinul
dar mi-o va da pe maine, poate

si ganduri noi ma-nconjurara
mintindu-ma ca-s ratacit
dar cele vechi le sufocara
strigandu-le ca suntem chit

si ma topesc in rugaciune
ma sting, m-aprind si iara sper
sa te pogori de sus, Minune
caci fara tine-i tare ger

In Memoriam...

Au culcat atâtea vise,
pe ogorul frunții lor,
într-o carte de-ar fi zise,
ochii ar da colț de dor;

rânduri, rânduri nesfârșite,
regiment de cruci în cor,
marșuri triste, înlemnite,
cântă-n taină, jelitor;

iată, piatra-i fără floare,
iată, pleacă și-un cocor,
să asculte nu mai rabdă,
pe cărunții fulgi ce mor;

un suspin, o adiere,
pulsul cel nepieritor,
duce-n lună, duce-n stele,
dorul pentru puișor;

nu visează la-nviere,
nici la așternut ușor,
pentru puiul tot ar piere,
el e cimitirul lor!

Astral Projection

...unnumbered years,
countless tears,
of fire,
from the blue I've shed,
it pains my ear,
hate to hear,
still screeching in your anguished head,
like a puncture,
like a needle,
dripping all of life away,
to everlasting pool of silence,
devoid of will and things to say,
where 'you' and 'me' are distant objects,
and 'certainly' is less than 'may',
but more than all,
I find you dear,
your cursing,
lovelier than songs that pray,
bound by your smirk,
I am forever,
seeking a lost smile,
I shall not sway,
to warm your bed,
with gift of passion,
transmute the darkness into day,
defy the dead,
and squelch their calling,
ignite their clutches from my way,
with living hope of your arrival,
at place where sentiment and flesh is wed,
the shrine where fifty-two times seven,
you send me bleeding back to heaven,
with bitter heart of freezing red,
a metastatic poisoned tear,
so should you fear when I'm here,
or greater when my flame has fled?