Blitz

luna, raza si pamantul
toarna-n ochiul gol descantul
inimi, pulsuri, irigatii
prind albumul cu vibratii
versuri, drama, sau in proza
mesajul e doar o poza
rima, dictia, cuvantul
pun pe tabla mintii punctul
suflet, glas si ratiune
un parfum de notiune
rosu, verde si albastru
scurg esenta intr-un astru
ritmul,  replica si randul
cand le pierzi se sterge gandul
lira, masca, depanatul
dereglate frang si cadrul
simtul, gestul, o parere
cum dai pagina si piere
cerul, omul si mormantul
de-nchizi pleoapa tace cantul

Slava

moartea pare c-a pierdut
coasa ei nu nimerește
în adâncuri încolțește
dragostea de început

ochiul din înalt clipește
de lumină ca orbit
timpul zace în sfârșit
umbra-n cerc nu mai rotește

infinitu-i ghemuit
într-un punct ca în mormânt
linia spatele și-a frânt
orizontu-i depășit

din lectica lui de vânt
zmeul locul îl cedează
apele se-nflăcărează
de rușine-s în pământ

pasărea nu intonează
cântă numai asculând
mintea-i pură, fără gând
toat-averea o donează

și cuvântu-i rupt de rând
sens nu simte c-a avut
mitul zace desfăcut
pe secretul fost plângând