Tarziu, adica devreme

Șuier, ramură și zare,
Cânt planând în depărtare,

Umbră, stele și cadran,
Timpul ticăie în geam,

Ploaie, ceară și nisip,
Focul picură un chip,

Ziduri, humă și tavan,
Un chibrit aprins în van,

Oase, fir și cristalin,
Petele albesc deplin,

Smoală, scânduri și cenușă,
Cine dracu` e la ușă?

Castelul Domnului Nisip

parc de piatră,
pe o piatră,
zi de piatră,
ritm de piatră,
cânt de piatră,
dans de piatră,
toast de piatră,
râs de piatră,
colț de piatră,
gol de piatră,
om de piatră,
ochi de piatră,
cord de piatră,
duh de piatră,
cer de piatră,
nor de piatră,
strop de piatră,
dor de piatră,
râu de piatră,
pas de piatră,
brâu de piatră,
trunchi de piatră,
pom de piatră,
măr de piatră,
cap de piatră,
gând de piatră,
gust de piatră,
plin de piatră,
somn de piatră,
pat de piatră,
veci de piatră,
sub o piatră,
parc de piatră,

Intoarcerea Pitpalacului

Se face că-s mâna cea caldă,
se face că sunt un sărut,
acopăr încet făptura ta dalbă,
cu gura pun semn în locul ce-l ...

a dor îți miroase privirea febrilă,
a dor îți palpită tot nurul,
pui geană pe geană ca pai pe idilă,
mă chemi să-ți măsor termic ...

adânc uluitor sunt cufundat în tine,
adânc uluitor e golul ce-l disloc,
smulg gemetele bolii ce la pat te ține,
te las curată precum e codru-ți fără ...

fire fragede-mi iau degetul la tors,
fire fragede se răsucesc pe sculă,
te rod la rădăcină, dai pielea la întors,
o scapi de mâncărime frecând-o ferm de ...

axul lumii e prins și el în joc,
axul lumii în coajă de copac,
din unduiri răsare istmul la mijloc,
în sânul lui erupe un ... ciripitpalac.

Galgalim

radacini nesfarsite
sorb suflete
coroana de raze inflorind

In 4 timpi

esența dimineții,
s-a concentrat în tine,
să plece nu-i mai vine,
din arborele vieții;

expresia amiezii,
îți râde în privire,
hrănește-ntreaga fire,
cu laptele zăpezii;

suflarea înserării,
te-nvăluie-n mistere,
să-și țină limba-i cere,
cadranului uitării;

tăcerea nopții,
ar vrea să te sărute,
dar chem să o salute,
lumina morții;

Fara urma

In parcul ruginit de ploi
incet tacerea se asterne,
copacii-s sufocati cu pene sloi
de gerul ce din nori se cerne.

In albia plina de noroi
inaltul isi clateste-amarul,
iar raul serpuind puroi
in buba lacului vomita jarul.

Un crivat suiera prin vai
si vai de cei ce-i aud cantul,
din limba-i pleaca doua cai
la stanga somn si cea mormantul.

Pe banca rupta dintr-un pom
un suflet umbra isi tranteste,
din plisc ii croncane un nom
pamantului ce tot primeste.

O urma zace-abandonata
de pasul ce-o calca pe jos,
se-ntreaba de-o pieri-ngropata
sau stearsa de un plans jegos.

Inutil

Timpule amnezic,
de ce te tot împiedici,
de ce te tot repeți,
de ce nu mă urmezi ca albul pe-nțelepți?

Cerule sleit,
de ce te-oprești,
de ce nu ai suflare,
de ce nu mă uzezi ca rampă de lansare?

Pământule nomad,
de ce n-aștepți,
de ce nu ai răbdare,
de ce nu te-odihnești la mine sub picioare?

Cristale pieritor,
de ce te sfarmi,
de ce te-ngropi,
de ce nu mă atârni ca norul pe-ai săi stropi?

Oceanule murdar,
de ce te scurgi,
de ce te-aventurezi,
de ce cu giulgiul meu de lacrimi nu te-nveșmântezi?

Potirule de foc,
de ce te stingi,
de ce te verși,
de ce nu te clătești cu ochii mei perverși?

Copacule de jar,
de ce te scuturi,
de ce te scorojești,
de ce în sânu-mi verde nu te cuibărești?

Înger rătăcit,
de ce răcnești,
și semeni întristare,
hai, vino de primește din fructul meu culoare!

Amin

Înger, Îngerașul meu,
Sol bălai cu trup de zeu,
Totdeauna fii cu mine,
Cum e gândul meu cu tine!

Din nimic, tu fă-mă mare,
Din ruini, tu fă-mă tare,
Pieptul gol mi-l oblojește,
Din pustiuri arbor crește!

Cadavru liric

în crângul sufocat de pomi
un stârv stă singur și aspiră
să se trezească pe o liră
în crângul sufocat de pomi
un stârv stă singur și aspiră
să se audă pe o liră
în crângul sufocat de pomi
un stârv stă singur și aspiră
să se ridice pe o liră
în crângul sufocat de pomi