Insomnie

mă trezesc tăiș zburând,
verdele din lut sugând,
ca o coasa, un mormânt;

mă trezesc în nor plângând,
spart în ropot sângerând,
de o piatră, de-un mormânt;

mă trezesc colac dospind,
o coroană ruginind,
pe o cruce, pe-un mormânt;

mă trezesc în lemn dormind,
ca o larvă putrezind,
înăuntru-ți, în mormânt;

Oglinda ta

Cum arati?

Destul de frumoasa incat sa slefuiesti uratul,
destul de inteligenta incat sa iluminezi prostia,
destul de creativa incat sa colorezi monotonul,
destul de pasionala incat sa adormi apatia,
destul de milostiva incat sa pocaiesti infernul,
destul de sincera incat sa oglindesti minciuna,
destul de permeabila incat sa umpli golul,
destul de tu incat sa nu fii ca nici una.


De ce nu te poti vedea fara mine?

Pentru ca tu esti perfecta,
iar eu cu defect,
cu mine-ai lucrearea,
cu tine-s corect.
Pentru c-ai mei iti sunt ochii,
si-a ta inima mea,
eu ne sunt gura,
la tine-i urechea.
Pentru c-am murit odata,
si-alaturi am reinviat.
Pentru ca tu esti gand curat,
iar eu un cuget de tine obsedat.

Inutil

Timpule amnezic,
de ce te tot împiedici,
de ce te tot repeți,
de ce nu mă urmezi ca albul pe-nțelepți?

Cerule sleit,
de ce te-oprești,
de ce nu ai suflare,
de ce nu mă uzezi ca rampă de lansare?

Pământule nomad,
de ce n-aștepți,
de ce nu ai răbdare,
de ce nu te-odihnești la mine sub picioare?

Cristale pieritor,
de ce te sfarmi,
de ce te-ngropi,
de ce nu mă atârni ca norul pe-ai săi stropi?

Oceanule murdar,
de ce te scurgi,
de ce te-aventurezi,
de ce cu giulgiul meu de lacrimi nu te-nveșmântezi?

Potirule de foc,
de ce te stingi,
de ce te verși,
de ce nu te clătești cu ochii mei perverși?

Copacule de jar,
de ce te scuturi,
de ce te scorojești,
de ce în sânu-mi verde nu te cuibărești?

Înger rătăcit,
de ce răcnești,
și semeni întristare,
hai, vino de primește din fructul meu culoare!

Astral Projection

...unnumbered years,
countless tears,
of fire,
from the blue I've shed,
it pains my ear,
hate to hear,
still screeching in your anguished head,
like a puncture,
like a needle,
dripping all of life away,
to everlasting pool of silence,
devoid of will and things to say,
where 'you' and 'me' are distant objects,
and 'certainly' is less than 'may',
but more than all,
I find you dear,
your cursing,
lovelier than songs that pray,
bound by your smirk,
I am forever,
seeking a lost smile,
I shall not sway,
to warm your bed,
with gift of passion,
transmute the darkness into day,
defy the dead,
and squelch their calling,
ignite their clutches from my way,
with living hope of your arrival,
at place where sentiment and flesh is wed,
the shrine where fifty-two times seven,
you send me bleeding back to heaven,
with bitter heart of freezing red,
a metastatic poisoned tear,
so should you fear when I'm here,
or greater when my flame has fled?