Cimitirul Ideilor

Trecea la pranz pe calea Indolentei un convoi
Avea in cap un mort si-o cruce, dar pasii-i erau goi
Pe tron se-adapostea de Soare-o umbra
Sorbindu-si gandu-n sec pe gura ei cea sumbra

Oprindu-se-n amurg convoiul pe-aleea Vesnic Verde
Zarind in cap un mort si-o cruce cu-n scris ce-abia se vede
Aici isi doarme veacul sub neg de Luna un strigoi
Cinteste-n gand pe lespedea de huma, dar ochii ii sunt goi

Purcede convoiul cu lumina pe-artera Ce-o Sa Fie
Va pune-n cap un mort si-o cruce c-o mana de stafie
In inima-si va face coviltir c-o piatra, dar Zorii-i vor fi goi
De nu va resimti in gand pe unu pulsand in spatele lui doi