,eu sunt un turn.
,eu sunt in turn.
,eu sunt ochiul din mine.
,eu sunt imaginea din ochi.
,eu sunt impresia din imagine.
,eu sunt gandul din impresie.
,eu sunt turnul din gand.
,eu sunt turnul.
Tu esti afara,
Tu esti jos,
Tu esti departe,
Tu zbori,
Tu esti langa,
Tu nu esti,
Tu devii,
Tu esti dincolo.
El e captiv,
El e in mine,
El e cu mine,
El e sub mine,
El e prin mine,
El e pentru mine,
El e impotriva mea,
El e inchis.
Si nimeni nu-L va putea salva,
si nu-I voi permite sa evadeze,
iar El nu va inceta sa fuga in vis.
Pentru ca nu-ntelege puterea mea,
pentru ca nu-nteleg puterea Ta,
pentru ca nu-ntelegi puterea Lui.
In jurul meu am considerat o coaja violet,
am numit-o Ignoranta,
dincolo de ea se-ntinde Nimicul,
dincoace suntem Noi;
am vopsit o lentila indigo,
i-am zis Orbire,
de strabati prin ea,
Te vad;
am innodat un calus albastru,
l-am botezat Mutenie,
desfa-l,
si Iti vorbesc;
am zidit un labirint verde,
poreclit Impietrire,
infiltreaza-te,
si Il las sa-Ti vorbeasca;
am impletit o funie galbena,
am botezat-o Izolare,
dezleag-o,
si Te las sa-I vorbesti;
am desenat un cerc portocaliu,
i-am zis Trecut,
patrunde-l,
si nu-I va mai fi teama sau rusine;
am incins o centura rosie,
numita Amorteala,
in interior,
Ii vei oferi tot ce Isi doreste.
Aceste stavilare nu sunt concentrice,
sunt suprapuse;
cilindri despicati,
suciti pe-un ax;
aliniati perfect,
gurile lor casca o bresa,
iar vigilenta mea inchide o pleoapa;
prin acesta oportunitate,
o spirala serpuieste in neant;
la coada ei se ghemuieste un vis,
frant, mutilat si ars,
de asteptarea acida care izvoraste neobosit din orbitele Lui goale;
cataracta criminala,
inecandu-L,
speranta cu speranta,
papadie cu papadie,
inspiratie cu expiratie,
in veninul extras din propriul Lui balsam;
asa Ne umplem timpul,
asa il masuram,
asa-l golim,
eu numar ce am pierdut,
El numara ce Ne-a ramas;
mult prea mult,
mult prea putin.
Sarmanul Bach,
valsand cu murmurul libertatii,
pe lama unei elice de creta,
care-L traseaza,
prin nori de extaz,
spre cifrul pe care numai combinatia Ta ideala il poate descuia,
spre implinirea Lui care e-n Tine,
nestiind ca acele porti se-nchid ca ghilotina,
in urma pasului Tau felin,
nestiind ca nota falsa ce-i canta-n ureche,
s-a refugiat acolo din trupul Lui dezacordat de chin;
daca intri,
te voi distruge,
Il vei distruge,
ma va distruge,
Ne vom distruge;
de asta,
Tu vei ramane in ceata de afara,
El in golul dinauntru,
iar eu in zidul noptii dintre Voi;
aproape mi se face mila sa-L privesc,
animal divin intr-o cusca umana,
aproape ca as vrea sa-l crut.
Tu?
,eu sunt in turn.
,eu sunt ochiul din mine.
,eu sunt imaginea din ochi.
,eu sunt impresia din imagine.
,eu sunt gandul din impresie.
,eu sunt turnul din gand.
,eu sunt turnul.
Tu esti afara,
Tu esti jos,
Tu esti departe,
Tu zbori,
Tu esti langa,
Tu nu esti,
Tu devii,
Tu esti dincolo.
El e captiv,
El e in mine,
El e cu mine,
El e sub mine,
El e prin mine,
El e pentru mine,
El e impotriva mea,
El e inchis.
Si nimeni nu-L va putea salva,
si nu-I voi permite sa evadeze,
iar El nu va inceta sa fuga in vis.
Pentru ca nu-ntelege puterea mea,
pentru ca nu-nteleg puterea Ta,
pentru ca nu-ntelegi puterea Lui.
In jurul meu am considerat o coaja violet,
am numit-o Ignoranta,
dincolo de ea se-ntinde Nimicul,
dincoace suntem Noi;
am vopsit o lentila indigo,
i-am zis Orbire,
de strabati prin ea,
Te vad;
am innodat un calus albastru,
l-am botezat Mutenie,
desfa-l,
si Iti vorbesc;
am zidit un labirint verde,
poreclit Impietrire,
infiltreaza-te,
si Il las sa-Ti vorbeasca;
am impletit o funie galbena,
am botezat-o Izolare,
dezleag-o,
si Te las sa-I vorbesti;
am desenat un cerc portocaliu,
i-am zis Trecut,
patrunde-l,
si nu-I va mai fi teama sau rusine;
am incins o centura rosie,
numita Amorteala,
in interior,
Ii vei oferi tot ce Isi doreste.
Aceste stavilare nu sunt concentrice,
sunt suprapuse;
cilindri despicati,
suciti pe-un ax;
aliniati perfect,
gurile lor casca o bresa,
iar vigilenta mea inchide o pleoapa;
prin acesta oportunitate,
o spirala serpuieste in neant;
la coada ei se ghemuieste un vis,
frant, mutilat si ars,
de asteptarea acida care izvoraste neobosit din orbitele Lui goale;
cataracta criminala,
inecandu-L,
speranta cu speranta,
papadie cu papadie,
inspiratie cu expiratie,
in veninul extras din propriul Lui balsam;
asa Ne umplem timpul,
asa il masuram,
asa-l golim,
eu numar ce am pierdut,
El numara ce Ne-a ramas;
mult prea mult,
mult prea putin.
Sarmanul Bach,
valsand cu murmurul libertatii,
pe lama unei elice de creta,
care-L traseaza,
prin nori de extaz,
spre cifrul pe care numai combinatia Ta ideala il poate descuia,
spre implinirea Lui care e-n Tine,
nestiind ca acele porti se-nchid ca ghilotina,
in urma pasului Tau felin,
nestiind ca nota falsa ce-i canta-n ureche,
s-a refugiat acolo din trupul Lui dezacordat de chin;
daca intri,
te voi distruge,
Il vei distruge,
ma va distruge,
Ne vom distruge;
de asta,
Tu vei ramane in ceata de afara,
El in golul dinauntru,
iar eu in zidul noptii dintre Voi;
aproape mi se face mila sa-L privesc,
animal divin intr-o cusca umana,
aproape ca as vrea sa-l crut.
Tu?
