Showing posts with label neant. Show all posts
Showing posts with label neant. Show all posts

Thursday, June 28, 2012

Antipaparuda

Nu mai plânge,
nor de sânge,
chip de lut,
ploaia îl frânge,
lacrima genuni împunge,
groapa cu senin o unge,
culcă-te în amintiri,
unde moartea nu ajunge;
viața mea,
nu te mai plânge!

Friday, June 24, 2011

Invictus victus

Din cerescul pat,
gol nelimitat,
cată să răsară,
ca odinioară,
forma să-nfășoare,
lațe de culoare,
vidul să-l supună,
cu a lor cunună,
haosul să-l facă,
să revină-n matcă;
dar nici bine-apare,
călărind pe zare,
peste orizont,
voievod pe front,
că îl și săgeată,
vestea reflectată,
de loial foton,
emisar cazon;
șocul îl străbate,
ceasul îi amoarte,
sfera i se varsă,
din înalturi stoarsă,
despuiat de raze,
cosmice extaze,
miezul îl apasă,
flămânzit de masă,
piere în lumină,
flacăra divină;
liberat de trup,
evadat din stup,
ca un strop de fiere,
în ocean de miere,
teama îl înhață,
mort sau încă-n viață,
nu știe de este,
faptă sau poveste,
rai ori încercare,
clupsă sau scăpare;
vrea să se ridice,
slava să-și aplice,
mediul să-i aducă,
date la poruncă,
însă i se pare,
că rostire n-are,
nici idei să zică,
vorbe ce ridică,
i le-au luat pe toate,
simțuri dezghețate;
se îneacă-n ele,
valuri de plăcere,
toate se adună,
pieptul să-i supună,
aerul îi seacă,
respirația-i pleacă,
ochiul dă pe spate,
istovit să cate,
vestitor de moarte,
cerul zboară-n roate,
negru nor adună,
trapă de furtună;
vlaga îi dispare,
spațiul tot îi pare,
un tablou de vise,
slab de colțuri prinse,
un ecran mai mare,
pururi în schimbare,
posturi nesfârșite,
lui Nimic menite;
fără de zăbavă,
le-ar dori pe tavă,
să le aibe toate,
la gândire roate,
cârmă să devie,
la mașinărie;
singur se cablează,
vrerea își cuplează,
rădăcină în tăcere,
mâncătoare de mistere,
hulpavă să înțeleagă,
rama ce pictura leagă,
dar vederea-ncremenește,
pleoapa ei nu mai clipește,
e complet înconjurată,
de săgeata blestemată;
un cutremur o străpunge,
poza-n lung și-n lat o frânge,
ca nisipul o aruncă,
de pe ochiul ce-l mănâncă;
ceața priza își slăbește,
geana firu-și dezmorțește,
înainte îi răsare,
o zeiță vânătoare,
ce măsoară precaută,
prada ei și o sărută;
se înalț-apoi deodată,
puls solar în trup de fată.

Friday, June 3, 2011

Oglinda ta


Cum arati?

Destul de frumoasa incat sa slefuiesti uratul,
destul de inteligenta incat sa iluminezi prostia,
destul de creativa incat sa colorezi monotonul,
destul de pasionala incat sa adormi apatia,
destul de milostiva incat sa pocaiesti infernul,
destul de sincera incat sa oglindesti minciuna,
destul de permeabila incat sa umpli golul,
destul de tu incat sa nu fii ca nici una.


De ce nu te poti vedea fara mine?

Pentru ca tu esti perfecta,
iar eu cu defect,
cu mine-ai lucrearea,
cu tine-s corect.
Pentru c-ai mei iti sunt ochii,
si-a ta inima mea,
eu ne sunt gura,
la tine-i urechea.
Pentru c-am murit odata,
si-alaturi am reinviat.
Pentru ca tu esti gand curat,
iar eu un cuget de tine obsedat.

Saturday, May 28, 2011

Prizonierul meu

,eu sunt un turn.
,eu sunt in turn.
,eu sunt ochiul din mine.
,eu sunt imaginea din ochi.
,eu sunt impresia din imagine.
,eu sunt gandul din impresie.
,eu sunt turnul din gand.
,eu sunt turnul.

Tu esti afara,
Tu esti jos,
Tu esti departe,
Tu zbori,
Tu esti langa,
Tu nu esti,
Tu devii,
Tu esti dincolo.

El e captiv,
El e in mine,
El e cu mine,
El e sub mine,
El e prin mine,
El e pentru mine,
El e impotriva mea,
El e inchis.

Si nimeni nu-L va putea salva,
si nu-I voi permite sa evadeze,
iar El nu va inceta sa fuga in vis.

Pentru ca nu-ntelege puterea mea,
pentru ca nu-nteleg puterea Ta,
pentru ca nu-ntelegi puterea Lui.

In jurul meu am considerat o coaja violet,
am numit-o Ignoranta,
dincolo de ea se-ntinde Nimicul,
dincoace suntem Noi;
am vopsit o lentila indigo,
i-am zis Orbire,
de strabati prin ea,
Te vad;
am innodat un calus albastru,
l-am botezat Mutenie,
desfa-l,
si Iti vorbesc;
am zidit un labirint verde,
poreclit Impietrire,
infiltreaza-te,
si Il las sa-Ti vorbeasca;
am impletit o funie galbena,
am botezat-o Izolare,
dezleag-o,
si Te las sa-I vorbesti;
am desenat un cerc portocaliu,
i-am zis Trecut,
patrunde-l,
si nu-I va mai fi teama sau rusine;
am incins o centura rosie,
numita Amorteala,
in interior,
Ii vei oferi tot ce Isi doreste.

Aceste stavilare nu sunt concentrice,
sunt suprapuse;
cilindri despicati,
suciti pe-un ax;
aliniati perfect,
gurile lor casca o bresa,
iar vigilenta mea inchide o pleoapa;
prin acesta oportunitate,
o spirala serpuieste in neant;
la coada ei se ghemuieste un vis,
frant, mutilat si ars,
de asteptarea acida care izvoraste neobosit din orbitele Lui goale;
cataracta criminala,
inecandu-L,
speranta cu speranta,
papadie cu papadie,
inspiratie cu expiratie,
in veninul extras din propriul Lui balsam;
asa Ne umplem timpul,
asa il masuram,
asa-l golim,
eu numar ce am pierdut,
El numara ce Ne-a ramas;
mult prea mult,
mult prea putin.

Sarmanul Bach,
valsand cu murmurul libertatii,
pe lama unei elice de creta,
care-L traseaza,
prin nori de extaz,
spre cifrul pe care numai combinatia Ta ideala il poate descuia,
spre implinirea Lui care e-n Tine,
nestiind ca acele porti se-nchid ca ghilotina,
in urma pasului Tau felin,
nestiind ca nota falsa ce-i canta-n ureche,
s-a refugiat acolo din trupul Lui dezacordat de chin;
daca intri,
te voi distruge,
Il vei distruge,
ma va distruge,
Ne vom distruge;
de asta,
Tu vei ramane in ceata de afara,
El in golul dinauntru,
iar eu in zidul noptii dintre Voi;
aproape mi se face mila sa-L privesc,
animal divin intr-o cusca umana,
aproape ca as vrea sa-l crut.

Tu?

Wednesday, May 25, 2011

Cimitirul Ideilor

Trecea la pranz pe calea Indolentei un convoi
Avea in cap un mort si-o cruce, dar pasii-i erau goi
Pe tron se-adapostea de Soare-o umbra
Sorbindu-si gandu-n sec pe gura ei cea sumbra

Oprindu-se-n amurg convoiul pe-aleea Vesnic Verde
Zarind in cap un mort si-o cruce cu-n scris ce-abia se vede
Aici isi doarme veacul sub neg de Luna un strigoi
Cinteste-n gand pe lespedea de huma, dar ochii ii sunt goi

Purcede convoiul cu lumina pe-artera Ce-o Sa Fie
Va pune-n cap un mort si-o cruce c-o mana de stafie
In inima-si va face coviltir c-o piatra, dar Zorii-i vor fi goi
De nu va resimti in gand pe unu pulsand in spatele lui doi

Tuesday, May 24, 2011

Spirit mercantil

Crezusem ca Iubirea lucreaza nonprofit.
Am dat ochii pe-o imagine,
Mana pe-un stilou,
Vlaga pe-o suflare,
Viata pe o clipa,
Sufletul pe-un gol,
Soarele pe raze,
Luna pe inspiratie,
Rasaritul pe roua,
Lumina pe o candela,
Totul pe nimic
M-am inselat…

Cred ca Iubirea lucreaza nonprofit!
Am sa iau ochii, nu imaginea,
Mana, nu stiloul,
Vlaga, nu suflarea,
Viata, nu o clipa
Sufletul, nu golul
Soarele, nu raze,
Luna, nu inspiratie,
Rasaritul, nu roua,
Lumina, nu o candela,
Totul sau Nimic
Ma voi insela?...

Monday, May 23, 2011

To someone special

Water to blood,
Earth to rotting flesh,
Air to noxes,
Fire to chilling dark;

Ashes to ashes,
Dust to dust,
Time to eternity,
Future to past;

Love to poison,
Joy to resent,
All to nothing,
Beginning to end.

Sunday, May 22, 2011

Exod

Ai legat rănile sufletului și i-ai deschis petalele,
dar întunericul le-a redeschis, le-a reînchis.

Ai transformat broaștele în prinți și fetițele în zâne,
dar întunericul i-a înecat...în lacrimile lor.

Ai preschimbat nodurile din gât în fluturi,
dar întunericul le-a făcut fundele cravate.

Ai invadat pustia infinitului cu zâmbete,
dar masca întunericului nu s-a clintit.

Ai domesticit gravitația și ai sălbăticit orizontul,
dar voința întunericului a rămas neîmblânzită.

Ai poruncit vulcanilor să scuipe culori în loc de cenușă,
dar bolta întunericului nu s-a înstelat.

Ai dezvelit pieptul cerului ca să spele cu lapte tot amarul,
dar întunericul tot nu s-a îndulcit.

Ai schimbat aurul în holde și ai pus foamei botniță,
dar întunericul tot nu s-a săturat.

Ai cutremurat cu lumina temeliile neantului, fără a trezi visele;
după trei eoni i-ai iertat privirea, însă gheața tot nu i s-a topit.

Ai potolit orice început de spasm din inima întunericului;
de teamă să nu prindă puls, a deschis porțile imaginației.

Stoluri nesfârșite de idei, întorcându-se la Tine, au galvanizat eterul,

cântând, cu trupurile aprinse de dorință, o simfonie onirică.

Thursday, May 19, 2011

Necredinta

Deși se scrie "material",
Semantic, se citește "vomă",
Istorie, circular dedal,
De prigoniri ca-n fosta Romă...

Cum la sufleul temporal,
Doar codrul tău îi dă aromă,
De-ai rupe chiar și-un ac din el,
Vorace-aș tresări din comă!

Și cum la negrul nesfârșit,
Pulsația ta îi dă culoare,
De picuri doar un strop de rit,
Eu încolțesc, iar doliul moare!

Dar cum de sus te-ai dezlipit,
Să-mi spui cuvântul "înălțare",
Mă tem c-ai să rămâi un mit,
Pot crede-n Lună, nu în soare...

Numai

.
.
.
doar un sfarsit
doar un inceput
doar o pornire
doar o comotie
doar o emotie
doar un sentiment
doar o intentie
doar o sugestie
doar un gand
doar un fulger
doar un nor
doar o furtuna
doar un ropot
doar o picatura
doar o lacrima
doar un suvoi
doar o viitura
doar o revarsare
doar o coplesire
doar o rabufnire
doar o retinere
doar o inchidere
doar o inlantuire
doar o gatuire
doar un nod
doar o apasare
doar o durere
doar o intepatura
doar un junghi
doar un cutit
doar un abator
doar un sacrificiu
doar un macel
doar un carnagiu
doar o carne
doar un instinct
doar o pofta
doar o placere
doar o slabiciune
doar o putere
doar o tarie
doar o beatitudine
doar un orgasm
doar o orgie
doar o betie
doar un fum
doar un suflu
doar o suflare
doar o realitate
doar o eliberare
doar o reverie
doar o plutire
doar un zbor
doar un inalt
doar un orizont
doar o panorama
doar o perspectiva
doar un ansamblu
doar o legatura
doar un legamant
doar o lege
doar o abatere
doar o pedeapsa
doar un verdict
doar un judecator
doar un rege
doar o curte
doar o casa
doar un camin
doar un scrum
doar un foc
doar o scanteie
doar o explozie
doar o spulberare
doar o stingere
doar o moarte
doar o agonie
doar un martiriu
doar un calvar
doar un travaliu
doar o nastere
doar o renastere
doar un miracol
doar o cosmogonie
doar un spatiu
doar o geometrie
doar un plan
doar o urmare 
doar un efect
doar un esec
doar un defect
doar un ideal
doar un ireal
doar o iluzie
doar un miraj
doar o aparitie
doar o naluca
doar un spirit
doar un spiritual
doar un sacru
doar o taina
doar un nepatruns
doar o frigare
doar un frig
foar o raceala
doar o distanta
doar un dor
doar o atractie
doar o neliniste
doar o cercetare
doar un ochi
doar o sfera
doar un cerc
doar un centru
doar un punct
doar o axa
doar o inclinatie
doar o dereglare
doar o ajustare
doar o perfectiune
doar un drept
doar un unghi
doar un cadru
doar o poza
doar un instantaneu
doar o clipita
doar un clipit
doar o bataie
doar o disputa
doar un pierzator
doar un motiv
doar un teren
doar un pamant
doar o resursa
doar o exploatare
doar un carbune
doar un negru
doar o negura
doar un intuneric
doar un neant
doar un nimic
doar un ceva
doar un maruntis
doar o moneda
doar o fata
doar un contur
doar o dalta
doar o piatra
doar un rinichi
doar o toxina
doar un remediu
doar un elixir
doar un savant
doar o formula
doar o viteza
doar un viteaz
doar o incercare
doar un prag
doar o poarta
doar o cale
doar un calator
doar o drumetie
doar o expeditie
doar o ratacire
doar o regasire
doar o descoperire
doar o lume
doar o natura
doar o viata
doar o vietate
doar un om
doar un interior
doar o incapere
doar o chilie
doar un sihastru
doar o singuratate
doar un pustiu
doar o dezolare
doar o devastare
doar o defrisare
doar o scalpare
doar un scalp
doar o chelie
doar o goliciune
doar un scrot
doar o castrare
doar o schimbare
doar o trecere
doar o petrecere
doar un dezmat
doar un extaz
doar un extrem
doar o limita
doar un interval
doar o multime
doar o masa
doar un scaun
doar un loc
doar un gol
doar un vid
doar o presiune
doar o nevoie
doar o dorinta
doar un refuz
doar o negare
doar o insistenta
doar o frustrare
doar o dementa
doar o reprimare
doar o violenta
doar un viol
doar o neputinta
doar un abandon
doar un avort
doar un potential
doar o risipa
doar un hoit
doar un odor
doar o poezie
doar un vers
doar un cuvant
doar o l i t e r a
doar e
doar a
doar e
.
.
.

Wednesday, May 18, 2011

Amin

Înger, Îngerașul meu,
Sol bălai cu trup de zeu,
Totdeauna fii cu mine,
Cum e gândul meu cu tine!

Din nimic, tu fă-mă mare,
Din ruini, tu fă-mă tare,
Pieptul gol mi-l oblojește,
Din pustiuri arbor crește!

Friday, May 13, 2011

Descantec de leagan

Te-ngroapă în lut,
altarule slut!
Te cerne mărunt,
întregule frânt!
Fumegă-n văpaie,
ardoare de paie!
Prefă-te cenușă,
minciună de ușă!
Te-mprăștie-n vânt,
turbină de gând!
Te-ntorci în pustie,
miraj de hurie!
Te-neacă în mare,
lumească vâltoare!
Adormi ca un țânc,
nălucă de-adânc!
Te stinge-n privire,
stelară sclipire!
Te pierde-n neant,
mistere amant!
Te-ascunde-n milenii,
străbune decenii!
Și dă-te din față,
visare de viață!

Clădește-mi din goluri,
castelul de gheață!
Închină-mi un nume,
ce singur se-nvață!
Cunună pe sine,
cu însuși drept soață!

Cioplește din mine,
un eu fără tine!

Thursday, May 12, 2011

Astral Projection

...unnumbered years,
countless tears,
of fire,
from the blue I've shed,
it pains my ear,
hate to hear,
still screeching in your anguished head,
like a puncture,
like a needle,
dripping all of life away,
to everlasting pool of silence,
devoid of will and things to say,
where 'you' and 'me' are distant objects,
and 'certainly' is less than 'may',
but more than all,
I find you dear,
your cursing,
lovelier than songs that pray,
bound by your smirk,
I am forever,
seeking a lost smile,
I shall not sway,
to warm your bed,
with gift of passion,
transmute the darkness into day,
defy the dead,
and squelch their calling,
ignite their clutches from my way,
with living hope of your arrival,
at place where sentiment and flesh is wed,
the shrine where fifty-two times seven,
you send me bleeding back to heaven,
with bitter heart of freezing red,
a metastatic poisoned tear,
so should you fear when I'm here,
or greater when my flame has fled?

Wednesday, May 11, 2011

Grauntele Domnului Nisip:g2969 Tânărul și înțeleptul

subtilă ca noaptea,
delicată ca răsăritul,
caldă ca amiaza,
seducătoare ca asfințitul
___

A fost cândva, a fost odată
Și încă este un castel,
Ce numai Lexa cea înaltă
`l-ntrece mult cu-al ei crenel.

De munți se folosea drept turnuri,
Ca stânca fibra îi era,
La poale a-ngropat asalturi
Cu groaza ce de sus stârnea.

În lung și-n lat tună un nume,
În morți și-n veșnic vii trăsni ecou,
Oceanul Nopții se-nciudă în spume,
În digul lui își rupse-un dinte nou.
___

apoi Castelul fără Nume,
găsind un singur scop pe lume,
îl cumpără cu-al său renume
și-așa ajunse El în locul tău?
___

Constat plăcut și cu surpriză,
Că-n bobul ce îl ții drept cap,
Găsesc un dram de analiză,
Fără prea adânc să sap!

E rar ca în regim de criză
O temelie cu temei să vezi,
Și cu atât mai rar păcatul,
De ce-am să-ți spun nu ai să crezi!

Ascultă dar pe îndelete,
Și ia aminte cât posezi,
Ca nu cumva să ai regrete,
Când ce gravez ai să revezi!
___

așa cum înțeleg păcatul,
păcat nu este să nu crezi,
ci de-ai să faci contrar ființei,
atunci șiroaie de regret să vezi!
___

Crezut-am c-am zărit o oază,
Un strop de minte în deșert,
Dar mă pișcă un iz de loază,
De cum linsei al ei desert.

Nici bine nu presari mărie
La rădăcina unui arbor crud,
Că te-ncolțește din senin mândrie
Plesnită din vlăstarul nud.

De nu râvnești înțelepciune
Și știință nu vrei să găsești,
La ce bun să te legi de mine,
La umbra mea să te chircești?
___

în drum eram spre-a mea menire,
pe prag aproape că stăteam,
când la nadir văzui sclipire
surpându-se încet în van
___

Miraj de cuget, nălucă de pustie,
Cochilie vidă, balon de fudulie,
Unde-i curaj prea mult, la fel e și prostie,
Dovada neîndoită în ființa ta e vie!

Sub aste ziduri zace pieirea temelie,
Prin goluri îmi zvâcnește mortar de vitejie,
Pigment de os sfărmat îl port tapiserie,
Pe jos am parchetat cu coji de creier-gămălie!

Acum jertfește-mi vorbă și-alege bine ce-o să fie,
Și de-o zâmbi la tine ursita blândă a o mie,
Poate-am să dau uitării restul, ci nu cămării de mânie,
Incendiul nu l-oi stinge cu vin ales de canalie!
___

cu mierea de soseam pe limbă,
durerea nu o-ntărâtam,
dar nici alin nu-ți ofeream,
de îți serveam gogoașă albă
___

Ce știi tu ce-i ăla chin?
Ce știi tu ce îl împacă?
De-i rumega numai pelin,
Și n-ai știi cum să-l faci să tacă!

Spre țelul tău te-mpinge graba,
`Nainte El ți-a poruncit,
Dar iată unde îți găsiși tu treaba,
Badijonând ce Timpul n-a oprit!

Decât să mă plombezi cu ale tale-avarii,
Ca lepra dată-n dar către un alt bubos,
Mai bine ți-ai vedea singur de carii,
Și m-ai lăsa exact la fel de găunos!
___

în lume de ieșeam focar hoinar,
numărătoare-n jos spre nul,
urgii mototolite-n dul,
sau pai jucând pe jar,
al izolării unic emisar,
la zece mii de porți trimis,
chiar de în frunte îmi sta scris,
pe-a ta grăbit o ocoleam,
și programat a bate de eram,
căci ce nebun amorezat de-apus,
plonjează în neant de sus,
ca puiul șontorog din ram?
___

De șapte ori o axa cu privire-am ocolit,
Și sensuri divorțate la nesfârșit am contopit,
Dar pe parcurs de cerc nimic n-am întâlnit,
Care să-mi spună-n cifre din ce ești zămislit!
___

mai repede ca timpu-n linie de-ai fi fugit,
cu ochii ceafa-ți pipăiai ca ziua și ajunu',
însa formula mea nativă-i Patru Csi Trei Unu,
nu-i lucru de mirare că nu m-ai dibuit,
am fost creat de Ochi de-a pururi ocolit,
din globul Lui să storc Lumina Nopții,
spre Poarta Lunii mă-ndreptară sorții,
zvârliți de foametea gurmandului Stăpân,
îmi zise că de vreau în pielea Ei pot să rămân,
dupa ce eu și frații mei îi dăm hartanul,
iar cu fotonii lui și-o potoli sărmanul,
stomacul care-l roade cu Vidul cel hapsân
___

Legende, mituri, basme, o plajă am cernit,
Dar un mister adânc ca tine nicicând n-am bănuit,
Dacă aievea ești stingătorul Luciosului Triptic,
De ce te ghemuiești sub grinda podului meu mic?
___

nu norul gâdilat pe burtă c-o pană de stindard,
proclamă-n hohot onoarea de a fi castel,
ci patul de principii fundamentat sub el,
e dreapta divizată a nobilului standard,
culoarea ne-ntinată a pielii de sub fard,
e forța ce mă rupse de la a mea misie,
ca pansament mă strânse pe rana ta cea vie,
și mă-narmă cu-al gândului fuleu,
și c-o prudență străvezie ca de zmeu,
mă-mpotrivii despoticului ordin,
cu scutul inimii de paladin,
și-atunci ghicii în tine testul meu
___

Din ale morții gheare izbânzi nenumărate,
Ai fi putut răpi și sigur erau toate,
Dovezi de măiestrie cu mult mai grăitoare,
Decât a pune capăt a pietrei ruinare...
___

visări, speranțe, bătăi de inimi și popoare,
cântări, șoptiri, zvâcniri de fluturi, pasiune,
ochi secați, genunchi în sânge, un licăr de minune,
pe limba Lui sunt doar o formă de mâncare,
iar noi și tot alaiul său vergele de frigare,
să nu greșești a crede că pântecul Lui strânge,
un gând de consolare spre zidul ce se frânge,
dar tocmai fiindcă știe că știu precis ce poate,
mintea pe tine își fixă dintre-ncercările Lui toate,
și nu pe crăpătura ce-n sânul tău se cască,
ci pe prezumția milei ce o luă drept mască,
spre a vedea de văd ce spiritu-i socoate
___

De a-nțelege ce mi-ai spus,
fu însăși a probării piatră,
curând vei fi răpit de soartă,
de parcă nici n-ai fi venit de sus...
___

e drept ca Îi aud chemarea,
cum ghiorțăie ca un cimpoi,
și-i simt mirosul de copoi,
cum mă aspiră cu suflarea,
iar peste tine va veni uitarea,
vei adormi în ochii Lui,
și-ai să răsari în cei căprui,
ce te visează doar pe tine,
să te întorci la ei cu bine,
și să te frangi de-al tau jupan,
te-am rupt de Vis să fii al tău stăpân,
să fii uman și pentru mine!
___

Subtilă ca noaptea,
Delicată ca răsăritul,
Caldă ca amiaza,
Seducătoare ca asfințitul!

carapacea

pustiu arid
relicva de chitina
suspin de gheata

revelatie

nor greu
ochi gol privind spre cer
obraz umed

Tuesday, May 10, 2011

Slava

moartea pare c-a pierdut
coasa ei nu nimerește
în adâncuri încolțește
dragostea de început

ochiul din înalt clipește
de lumină ca orbit
timpul zace în sfârșit
umbra-n cerc nu mai rotește

infinitu-i ghemuit
într-un punct ca în mormânt
linia spatele și-a frânt
orizontu-i depășit

din lectica lui de vânt
zmeul locul îl cedează
apele se-nflăcărează
de rușine-s în pământ

pasărea nu intonează
cântă numai asculând
mintea-i pură, fără gând
toat-averea o donează

și cuvântu-i rupt de rând
sens nu simte c-a avut
mitul zace desfăcut
pe secretul fost plângând

Friday, May 6, 2011

Moderatie Moderata

Neanimat, in Vis
reinventand Nimicul;
Prapastia Rai-Infern
o ajustez cu Cricul.

Paralizat, lucid
sacralizand Nimicul;
in pana de Idei ramas,
Voi fi salvat cu Dricul!