Showing posts with label culori. Show all posts
Showing posts with label culori. Show all posts

Wednesday, March 7, 2012

Scandal Mitic in Parnas: Apolo vs Erato

Iubire?
Iartă-mi franchețea, dar nu ești.
Nu ești rodul iubirii,
cel mult fructul pasiunii.
O mână slabă și o gură slobodă,
tremur fără frig,
beție fără alcool,
somn fără somnifer,
și somnifer fără somn,
tepușa de sub bărbie,
un ac fără ureche,
o ureche fără fund,
o gură bulimică;
mesteci într-una, dar nu digeri,
primești ca să dai afară;
rupi din om ca din fructul interzis,
apoi îl scuipi în față;
faci din esență talaz,
și din talaz esență;
un dig despicat,
un perete voluptos,
un punct imaginar de sprijin,
fata morgana cu nuri de cărămidă,
felație la un falus de lemn,
sugativă emoțională;
vai ce-ți mai plac emoțiile!
verde crud,
suc de oranj,
sare de lămâie,
suspine violet,
mărgăritare azurii,
răsărit de rubin,
roșu, roșu, roșu,
nu te mai saturi de roșu!
iribal de vise,
stupefacție albă la plic,
tutun cerebral,
parazit spiritual,
capușă sub aripa beteagă,
cloșcă cu microunde,
pui umflat cu gaze,
chibrit anal,
dirijabil fără dirijor,
orchestră fără note,
repetenție la școala vieții...
Iubire?
Iartă-mi franchețea, dar nu sunt.

Saturday, January 14, 2012

Naufragiu

Întindere de apă neagră,
Ce văzul nu cuprinde,
Arhipelaguri de lumină,
Vulcani și Atlantide.

Un ochi mizer cerșește,
Cu pleoapele căuș,
Dar tot ce prinde-n ele,
Sunt coji fără albuș.

Prin sfincteru-i cromatic,
Stoarce materie gri,
Dar clarul Lunii varsă,
Doar lacrimi pe hârtii.

Cu Soarele-ntre gene,
Prin sita lor îl cerne,
La urmă ce rămâne,
Sunt apele eterne.

Tuesday, June 7, 2011

iribal

cerc alb
panza iridescenta umflata deplin
de un vant divin

Sunday, May 29, 2011

Blitz

luna, raza si pamantul
toarna-n ochiul gol descantul
inimi, pulsuri, irigatii
prind albumul cu vibratii
versuri, drama, sau in proza
mesajul e doar o poza
rima, dictia, cuvantul
pun pe tabla mintii punctul
suflet, glas si ratiune
un parfum de notiune
rosu, verde si albastru
scurg esenta intr-un astru
ritmul,  replica si randul
cand le pierzi se sterge gandul
lira, masca, depanatul
dereglate frang si cadrul
simtul, gestul, o parere
cum dai pagina si piere
cerul, omul si mormantul
de-nchizi pleoapa tace cantul

Saturday, May 28, 2011

Prizonierul meu

,eu sunt un turn.
,eu sunt in turn.
,eu sunt ochiul din mine.
,eu sunt imaginea din ochi.
,eu sunt impresia din imagine.
,eu sunt gandul din impresie.
,eu sunt turnul din gand.
,eu sunt turnul.

Tu esti afara,
Tu esti jos,
Tu esti departe,
Tu zbori,
Tu esti langa,
Tu nu esti,
Tu devii,
Tu esti dincolo.

El e captiv,
El e in mine,
El e cu mine,
El e sub mine,
El e prin mine,
El e pentru mine,
El e impotriva mea,
El e inchis.

Si nimeni nu-L va putea salva,
si nu-I voi permite sa evadeze,
iar El nu va inceta sa fuga in vis.

Pentru ca nu-ntelege puterea mea,
pentru ca nu-nteleg puterea Ta,
pentru ca nu-ntelegi puterea Lui.

In jurul meu am considerat o coaja violet,
am numit-o Ignoranta,
dincolo de ea se-ntinde Nimicul,
dincoace suntem Noi;
am vopsit o lentila indigo,
i-am zis Orbire,
de strabati prin ea,
Te vad;
am innodat un calus albastru,
l-am botezat Mutenie,
desfa-l,
si Iti vorbesc;
am zidit un labirint verde,
poreclit Impietrire,
infiltreaza-te,
si Il las sa-Ti vorbeasca;
am impletit o funie galbena,
am botezat-o Izolare,
dezleag-o,
si Te las sa-I vorbesti;
am desenat un cerc portocaliu,
i-am zis Trecut,
patrunde-l,
si nu-I va mai fi teama sau rusine;
am incins o centura rosie,
numita Amorteala,
in interior,
Ii vei oferi tot ce Isi doreste.

Aceste stavilare nu sunt concentrice,
sunt suprapuse;
cilindri despicati,
suciti pe-un ax;
aliniati perfect,
gurile lor casca o bresa,
iar vigilenta mea inchide o pleoapa;
prin acesta oportunitate,
o spirala serpuieste in neant;
la coada ei se ghemuieste un vis,
frant, mutilat si ars,
de asteptarea acida care izvoraste neobosit din orbitele Lui goale;
cataracta criminala,
inecandu-L,
speranta cu speranta,
papadie cu papadie,
inspiratie cu expiratie,
in veninul extras din propriul Lui balsam;
asa Ne umplem timpul,
asa il masuram,
asa-l golim,
eu numar ce am pierdut,
El numara ce Ne-a ramas;
mult prea mult,
mult prea putin.

Sarmanul Bach,
valsand cu murmurul libertatii,
pe lama unei elice de creta,
care-L traseaza,
prin nori de extaz,
spre cifrul pe care numai combinatia Ta ideala il poate descuia,
spre implinirea Lui care e-n Tine,
nestiind ca acele porti se-nchid ca ghilotina,
in urma pasului Tau felin,
nestiind ca nota falsa ce-i canta-n ureche,
s-a refugiat acolo din trupul Lui dezacordat de chin;
daca intri,
te voi distruge,
Il vei distruge,
ma va distruge,
Ne vom distruge;
de asta,
Tu vei ramane in ceata de afara,
El in golul dinauntru,
iar eu in zidul noptii dintre Voi;
aproape mi se face mila sa-L privesc,
animal divin intr-o cusca umana,
aproape ca as vrea sa-l crut.

Tu?