Stigmatul

Ca la cruciadă,
Cu vizor și cască,
Sfântă promenadă,
Vaiere sub mască.

Ceresc popas,
Empireul hranei,
Hotel Parnas,
Pe plaja Morganei.

Pe-ale oglinzii valuri,
Vas făr` de șurub,
Selenare voaluri,
Nuntă de sucub.

Ulițe dosite,
În cetatea nopții,
Pietre bântuite,
Gem de scoală morții.

În câminul sacru,
Câutând scăpare,
Focul din năframă,
Ținta pusă are.

Plaiuri elizee,
Valuri de verdeață,
Grații de femeie,
Condamnat la viață.

Decolare

nouă lei își cată coama,
ca un prunc flămând pe mama,
ca Samson luptând cu teama,
capul gol își vrea coroana;

opt moriști își sfarmă dinții,
ca pe-un gând de smalțul minții,
un mister de piatra științii,
un damnat cinând cu sfinții;

șapte tonuri se destramă,
lanțul amical se sfarmă,
ploaia curcubeu-și cheamă,
numai negrul o ia-n seamă;

șase șerpi își beau otrava,
ca să stingă-n focuri zarva,
să topească-n febră graba,
să adoarmă toată slava;

cinci steluțe-și plâng lumina,
licurici sticlind ca mina,
o conștiință-n ring cu crima,
sufletul vărsându-și vina;

patru cumpeni rup cântarul,
crucile își duc calvarul,
vânturile șterg hotarul,
firmamentul stinge farul;

trei penaje merg, nu zboară,
nu mai cântă, ci doar zbiară,
nu au cioc, ci dinți de fiară,
porumbei blindați cu zmoală;

două inimi își pierd glasul,
cum un pas ratează dansul,
timpul uită cât e ceasul,
vinul viu golește vasul;

un întreg se-mparte-n fracții,
ca și viața în distracții,
o substanță în reacții,
sau amorul în atracții;

zero singur se râvnește,
ca egoul ce iubește,
o oglindă se privește,
a zbura e omenește;

Moarte Asteptarii

durere,
caznă,
amăgiri,
din vrere își sorb seva,
așteaptă să le dai pomeni,
visare,
poze,
ceva

un zâmbet,
sincer,
un cuvânt,
un singur lucru îl produce,
așteaptă să îl sesizezi,
în cer,
oglinzi,
pe cruce

din coardă,
pană,
sau penel,
o lume nou-apare,
așteaptă să o mântuiești,
prin vorbe,
scris,
culoare

sapiență,
slavă,
dăruire,
sunt trei cuvinte rare,
așteaptă să le răsădim,
în gând,
trăiri,
purtare