Silentio iacta est

Lonely shepherd on a root,
calling things and teaching grammar,
and the silence fell like fruit.

Naughty pupils making clamor,
in the court that once was ours,
and the silence fell like hammer.

Heaven raging its guitars,
radiating waves of wonder,
and the silence fell like stars.

Earthly drum is torn asunder,
ash and fire bleed through ears,
and the silence fell like thunder.

The unknown unleashing fears,
sometimes treble, sometimes bass,
and the silence fell like tears.

Silver turning into brass,
slowly dripping all its spark,
and the silence fell like glass.

Beams of hope becoming ark,
the salvation of the heirs,
and the silence fell like dark.

Everything arrayed in pairs,
in the shelter stormed by vice,
and the silence fell like stairs.

Selfish babble has a price,
would that love had kept us mute,
and the silence fell like dice.

Tarziu, adica devreme

Șuier, ramură și zare,
Cânt planând în depărtare,

Umbră, stele și cadran,
Timpul ticăie în geam,

Ploaie, ceară și nisip,
Focul picură un chip,

Ziduri, humă și tavan,
Un chibrit aprins în van,

Oase, fir și cristalin,
Petele albesc deplin,

Smoală, scânduri și cenușă,
Cine dracu` e la ușă?

Drosophila melanogaster

În vița vie-a minții,
bolnave de rugină,
genunile ca dinții,
dau iama în lumină.

Prădând în revoluții,
ciorchinele de rimă,
dorințele ca șuții,
sunt ferecate-n mină.

Altarele credinții,
se clatină de crimă,
misterele ca sfinții,
secate-s fără vină.

Letargice abluții,
în vesteda patină,
speranțele ca struții,
se izbăvesc în tină.

Antipaparuda

Nu mai plânge,
nor de sânge,
chip de lut,
ploaia îl frânge,
lacrima genuni împunge,
groapa cu senin o unge,
culcă-te în amintiri,
unde moartea nu ajunge;
viața mea,
nu te mai plânge!

Relatie Plutonica

aer proaspăt de schimbare,
simt mirosul lui în gând,
glasul cărnii murmurând,
tu răspuns, eu întrebare.

Gustul clipei muritoare,
toate s-au întrepătruns,
infinită desfătare,
întrebare, sau răspuns?

Înapoi în nori te-ai dus,
ai rămas acolo sus,
nu contează cât am plâns,
tu-ntrebare, eu răspuns!

Patima sfârșit nu are,
în genuni fără cântare,
două tonuri solitare,
un răspuns și-o întrebare;

Phoenix blazat

de sus a-nceput să ningă cu foc
un astru nudist penajul își cerne
îl văd năpârlind ca lanul de spic
dar trupu-i sleit îmi arde un șoc
plictisu-l găsi 'nainte de vreme
nu pare-a mai vrea din scrum să-l ridic

stafii nedormite se-adună-n pământ
coconi diafani pierduți în uitare
le bat în carcasă, îi zgâlțâi și plâng
căci aripi de fluturi sunt prinse-n mormânt
iar cerul revarsă acid nepăsare
potop de lăcuste sub ape îi strâng

îmi pare c-aud natura cum bate
în coaja cea rece a leșului său
zvârl ochi peste gard la ziua de mâine
dar frigul degrabă din drum îi abate
le mușcă speranța cu dinți de dulău
le taie chiar pofta de-a cere o pâine

rog ceasul șerpesc să-și 'hațe coada
brățara lumii să o închidă-n cerc
atom cu-atom materiei fac inventarul
ajut pierzarea să își măsoare prada
dar timpul parcă-i surd, sau poate berc
închin lumina morții și îmi golesc paharul

Mimesis

mă aprind ca tăciunele, flacăra mea
mă adap ca arșița, briza mea
mă revărs ca furtuna, oceanul meu
mă-nflorești ca viața, pământul meu
mă înalți ca cerul, astrul meu
mă așezi ca sensul, definiția mea
te aspir ca vidul, plinătatea mea

Imn elvetian

până timpul plictisit cercul său abandonează

până raiul părăsit goliciunea își maschează

până norul încolțit floarea sa o dispensează

până patul împietrit plapuma își relaxează

până câmpul obosit pune capul pe-nserare

până cerul dezvelit prinde licurici în zare

până astrul amăgit cade scrum de-ntunecare

până chipul poleit iese inspirând din mare

până valul îndârjit rupe digul ce-l strâmtează

până calul înălbit face fulgi și decolează

până vântul năpustit vede gândul și-l vânează

până visul dezmorțit cască ochi și se sculptează

Invictus victus

Din cerescul pat,
gol nelimitat,
cată să răsară,
ca odinioară,
forma să-nfășoare,
lațe de culoare,
vidul să-l supună,
cu a lor cunună,
haosul să-l facă,
să revină-n matcă;
dar nici bine-apare,
călărind pe zare,
peste orizont,
voievod pe front,
că îl și săgeată,
vestea reflectată,
de loial foton,
emisar cazon;
șocul îl străbate,
ceasul îi amoarte,
sfera i se varsă,
din înalturi stoarsă,
despuiat de raze,
cosmice extaze,
miezul îl apasă,
flămânzit de masă,
piere în lumină,
flacăra divină;
liberat de trup,
evadat din stup,
ca un strop de fiere,
în ocean de miere,
teama îl înhață,
mort sau încă-n viață,
nu știe de este,
faptă sau poveste,
rai ori încercare,
clupsă sau scăpare;
vrea să se ridice,
slava să-și aplice,
mediul să-i aducă,
date la poruncă,
însă i se pare,
că rostire n-are,
nici idei să zică,
vorbe ce ridică,
i le-au luat pe toate,
simțuri dezghețate;
se îneacă-n ele,
valuri de plăcere,
toate se adună,
pieptul să-i supună,
aerul îi seacă,
respirația-i pleacă,
ochiul dă pe spate,
istovit să cate,
vestitor de moarte,
cerul zboară-n roate,
negru nor adună,
trapă de furtună;
vlaga îi dispare,
spațiul tot îi pare,
un tablou de vise,
slab de colțuri prinse,
un ecran mai mare,
pururi în schimbare,
posturi nesfârșite,
lui Nimic menite;
fără de zăbavă,
le-ar dori pe tavă,
să le aibe toate,
la gândire roate,
cârmă să devie,
la mașinărie;
singur se cablează,
vrerea își cuplează,
rădăcină în tăcere,
mâncătoare de mistere,
hulpavă să înțeleagă,
rama ce pictura leagă,
dar vederea-ncremenește,
pleoapa ei nu mai clipește,
e complet înconjurată,
de săgeata blestemată;
un cutremur o străpunge,
poza-n lung și-n lat o frânge,
ca nisipul o aruncă,
de pe ochiul ce-l mănâncă;
ceața priza își slăbește,
geana firu-și dezmorțește,
înainte îi răsare,
o zeiță vânătoare,
ce măsoară precaută,
prada ei și o sărută;
se înalț-apoi deodată,
puls solar în trup de fată.

Intoarcerea Pitpalacului

Se face că-s mâna cea caldă,
se face că sunt un sărut,
acopăr încet făptura ta dalbă,
cu gura pun semn în locul ce-l ...

a dor îți miroase privirea febrilă,
a dor îți palpită tot nurul,
pui geană pe geană ca pai pe idilă,
mă chemi să-ți măsor termic ...

adânc uluitor sunt cufundat în tine,
adânc uluitor e golul ce-l disloc,
smulg gemetele bolii ce la pat te ține,
te las curată precum e codru-ți fără ...

fire fragede-mi iau degetul la tors,
fire fragede se răsucesc pe sculă,
te rod la rădăcină, dai pielea la întors,
o scapi de mâncărime frecând-o ferm de ...

axul lumii e prins și el în joc,
axul lumii în coajă de copac,
din unduiri răsare istmul la mijloc,
în sânul lui erupe un ... ciripitpalac.

Duel

 Caci de rasari pe cerul meu obscur coboara asfintitul
Iar in nadirul tau latent activ mi-am pironit zenitul
Si de apui pe-a mea privire moarta pe loc invie rasaritul
Storsit sub orizontul tau marunt urias mi-am impietrit clipitul

Caci de apui pe cerul meu senin in gol plonjeaza rasaritul
Iar in zenitul tau activ latent mi-am izbavit sfarsitul
Si de rasari pe-a mea privire moarta pe loc invie asfintitul
Pierdut sub orizontul tau uiras marunt mi-am despietrit clipitul

Caci de erupi pe istmul meu macabru-i parjolit serenul
Iar in adancul tau ardent in lacrimi imi inec edenul
Si de-ai turna seren pe-al meu timpan pe loc ar amuti vulcanul
Pierdut in pantecu-ti murdar curat mi-am exploatat tot banul

Caci de-ai tacut pe istmul meu seren s-a dezmortit vulcanul
Iar in edenu-ti lacrimat ardent imi ventilez profanul
Si de-ai turna vulcan pe-al meu timpan pe loc ar amuti serenul
Primit in pantecu-ti curat murdar mi-am procurat tot banul

Caci de-ncoltesti pe lotul meu sarac sfarseste recoltatul
Iara sub pomul laudat uitat mi-a putrezit tot sacul
Si de-ti culegi atinsul de pe crestet pe loc verzeste coltul
Primit in codrul tau de gheata torid am dat uitarii sotul

Caci de te-ofilesti pe lotul meu bogat ar rugini avutul
Iar peste sacul tau uitat in lauda mi-am scuturat tot vrutul
Si de mi-ai sadi atins pe crestet pe loc ar vesteji amarul
Ferit in codrul tau torid de gheata am smuls uitarii parul

Caci de te-asterni pe masa mea pe dos imi rasucesc stomacul
Iara de cuiul tau poftit scarbit mi-am aninat mort capul
Si de imi frigi rabdari pe buza pe loc paleste apetitul
Ferit de cornu-ti fad deplin mi-am dezgustat simtitul

Caci de lipsesti pe masa mea in sus imi sare apetitul
Iara din capul tau scarbit poftit as devora tot mitul
Si de-mi jertfesti rabdari pe buza pe loc imi flutura stomacul
Hranit de cornul tau deplin fad imi gasesc acum gustatul

Caci de respiri in sufletu-mi fetid cloceste-n el finalul
Iar in oceanul tau statut de vant voi fi pierdut ca valul
Si de-mi presari in nari aroma de-amintire bloca-se-va canalul
Hranit de gandu-ti inodor inmiresmat mi-am desacralizat realul

Caci de nu sufli-n spiritu-mi placut exala-n el mortalul
Iara in valul tau de vant statut prin farmec imi va fi oceanul
Si de imi frangi din nari aroma de-amintire jeli-se-va canalul
Storsit sub gandu-ti parfumat fara miros imi simt acuma idealul

De-a fi sau a nu fi

am fi moartea, am fi viața,
am fi totul amândoi,
răsăritul dimineața
și musonul car de ploi...

de-ai fi frunză, aș fi verde,
de-aș fi sânge, ai fi puls,
am fi ochiul și ce vede,
apa stelei și-al ei curs;

de-aș fi plantă, ai fi foaia,
de-ai fi lacrimi, aș fi cer,
am fi fulger și văpaia,
o morgana și-un mister;

de-aș fi sfânt, ai fi credință,
de-ai fi coajă, aș fi miez,
am fi rugă și dorință,
notă-naltă și diez;

de-ai fi mândră, aș fi demon,
de-aș fi vorbă, ai fi scris,
am fi Sophia și eon,
cerc hipnotic și-al său vis;

n-am fi moarte, n-am fi viață,
am fi zero, de-am fi doi,
întuneric dimineață
și muson secat de ploi...

Fara urma

In parcul ruginit de ploi
incet tacerea se asterne,
copacii-s sufocati cu pene sloi
de gerul ce din nori se cerne.

In albia plina de noroi
inaltul isi clateste-amarul,
iar raul serpuind puroi
in buba lacului vomita jarul.

Un crivat suiera prin vai
si vai de cei ce-i aud cantul,
din limba-i pleaca doua cai
la stanga somn si cea mormantul.

Pe banca rupta dintr-un pom
un suflet umbra isi tranteste,
din plisc ii croncane un nom
pamantului ce tot primeste.

O urma zace-abandonata
de pasul ce-o calca pe jos,
se-ntreaba de-o pieri-ngropata
sau stearsa de un plans jegos.

To someone special

Water to blood,
Earth to rotting flesh,
Air to noxes,
Fire to chilling dark;

Ashes to ashes,
Dust to dust,
Time to eternity,
Future to past;

Love to poison,
Joy to resent,
All to nothing,
Beginning to end.

Inutil

Timpule amnezic,
de ce te tot împiedici,
de ce te tot repeți,
de ce nu mă urmezi ca albul pe-nțelepți?

Cerule sleit,
de ce te-oprești,
de ce nu ai suflare,
de ce nu mă uzezi ca rampă de lansare?

Pământule nomad,
de ce n-aștepți,
de ce nu ai răbdare,
de ce nu te-odihnești la mine sub picioare?

Cristale pieritor,
de ce te sfarmi,
de ce te-ngropi,
de ce nu mă atârni ca norul pe-ai săi stropi?

Oceanule murdar,
de ce te scurgi,
de ce te-aventurezi,
de ce cu giulgiul meu de lacrimi nu te-nveșmântezi?

Potirule de foc,
de ce te stingi,
de ce te verși,
de ce nu te clătești cu ochii mei perverși?

Copacule de jar,
de ce te scuturi,
de ce te scorojești,
de ce în sânu-mi verde nu te cuibărești?

Înger rătăcit,
de ce răcnești,
și semeni întristare,
hai, vino de primește din fructul meu culoare!

Exod

Ai legat rănile sufletului și i-ai deschis petalele,
dar întunericul le-a redeschis, le-a reînchis.

Ai transformat broaștele în prinți și fetițele în zâne,
dar întunericul i-a înecat...în lacrimile lor.

Ai preschimbat nodurile din gât în fluturi,
dar întunericul le-a făcut fundele cravate.

Ai invadat pustia infinitului cu zâmbete,
dar masca întunericului nu s-a clintit.

Ai domesticit gravitația și ai sălbăticit orizontul,
dar voința întunericului a rămas neîmblânzită.

Ai poruncit vulcanilor să scuipe culori în loc de cenușă,
dar bolta întunericului nu s-a înstelat.

Ai dezvelit pieptul cerului ca să spele cu lapte tot amarul,
dar întunericul tot nu s-a îndulcit.

Ai schimbat aurul în holde și ai pus foamei botniță,
dar întunericul tot nu s-a săturat.

Ai cutremurat cu lumina temeliile neantului, fără a trezi visele;
după trei eoni i-ai iertat privirea, însă gheața tot nu i s-a topit.

Ai potolit orice început de spasm din inima întunericului;
de teamă să nu prindă puls, a deschis porțile imaginației.

Stoluri nesfârșite de idei, întorcându-se la Tine, au galvanizat eterul,

cântând, cu trupurile aprinse de dorință, o simfonie onirică.

Trident

firesc strident
zenit latent
apus in orient
exotic rezident
un jar reviviscent
sclipire permanent
necolorat pigment
solar opalescent
arid potent
un fulger lent
galvanic sediment
puseu evanescent
potop ardent
pacific violent
ocean efervescent
sarat, dar suculent
saturator ferment
frugal si consistent
putinul abundent
o suta intr-un cent
profit prin faliment
esec eficient
voitul accident
cauzalul contingent
invariabil sortiment
perenul persistent
deloc si suficient
un gol proeminent
spre centru divergent
launtrul transcendent
externul inerent
adancul emergent
mister si evident
esenta rudiment
intregul element
primar si supliment
activ excipient
energic indolent
incremenit curent
un calm torent
mutesc fluent
mutualul coerent
receptor emitent
comun temperament
vulgar decent
profanul sacrament
banal eveniment
strain corespondent
neprovocat, dar aferent
acolo si prezent
indepartat recent
absentul remanent
modern si pergament
va fi preexistent
final incipient
etern impacient
momentul subzistent
prezent, dar neglijent
petala de ciment
blindaj emolient
roseata unguent
o rana pansament
remediu virulent
amicul oponent
docil si disident
rebel obedient
un liber servient
un serv independent
o mana instrument
satrapul indulgent
blajin, dar exigent
supus si prezident
suprem subiacent
matur prepubescent
boemul cel atent
cutezator prudent
neremarcat valent
un neclintit rulment
lucid subconstient
idei experiment
oniric stimulent
fictiv si existent
nu e nici gand, nici sentiment
...
firesc strident

Numai

.
.
.
doar un sfarsit
doar un inceput
doar o pornire
doar o comotie
doar o emotie
doar un sentiment
doar o intentie
doar o sugestie
doar un gand
doar un fulger
doar un nor
doar o furtuna
doar un ropot
doar o picatura
doar o lacrima
doar un suvoi
doar o viitura
doar o revarsare
doar o coplesire
doar o rabufnire
doar o retinere
doar o inchidere
doar o inlantuire
doar o gatuire
doar un nod
doar o apasare
doar o durere
doar o intepatura
doar un junghi
doar un cutit
doar un abator
doar un sacrificiu
doar un macel
doar un carnagiu
doar o carne
doar un instinct
doar o pofta
doar o placere
doar o slabiciune
doar o putere
doar o tarie
doar o beatitudine
doar un orgasm
doar o orgie
doar o betie
doar un fum
doar un suflu
doar o suflare
doar o realitate
doar o eliberare
doar o reverie
doar o plutire
doar un zbor
doar un inalt
doar un orizont
doar o panorama
doar o perspectiva
doar un ansamblu
doar o legatura
doar un legamant
doar o lege
doar o abatere
doar o pedeapsa
doar un verdict
doar un judecator
doar un rege
doar o curte
doar o casa
doar un camin
doar un scrum
doar un foc
doar o scanteie
doar o explozie
doar o spulberare
doar o stingere
doar o moarte
doar o agonie
doar un martiriu
doar un calvar
doar un travaliu
doar o nastere
doar o renastere
doar un miracol
doar o cosmogonie
doar un spatiu
doar o geometrie
doar un plan
doar o urmare 
doar un efect
doar un esec
doar un defect
doar un ideal
doar un ireal
doar o iluzie
doar un miraj
doar o aparitie
doar o naluca
doar un spirit
doar un spiritual
doar un sacru
doar o taina
doar un nepatruns
doar o frigare
doar un frig
foar o raceala
doar o distanta
doar un dor
doar o atractie
doar o neliniste
doar o cercetare
doar un ochi
doar o sfera
doar un cerc
doar un centru
doar un punct
doar o axa
doar o inclinatie
doar o dereglare
doar o ajustare
doar o perfectiune
doar un drept
doar un unghi
doar un cadru
doar o poza
doar un instantaneu
doar o clipita
doar un clipit
doar o bataie
doar o disputa
doar un pierzator
doar un motiv
doar un teren
doar un pamant
doar o resursa
doar o exploatare
doar un carbune
doar un negru
doar o negura
doar un intuneric
doar un neant
doar un nimic
doar un ceva
doar un maruntis
doar o moneda
doar o fata
doar un contur
doar o dalta
doar o piatra
doar un rinichi
doar o toxina
doar un remediu
doar un elixir
doar un savant
doar o formula
doar o viteza
doar un viteaz
doar o incercare
doar un prag
doar o poarta
doar o cale
doar un calator
doar o drumetie
doar o expeditie
doar o ratacire
doar o regasire
doar o descoperire
doar o lume
doar o natura
doar o viata
doar o vietate
doar un om
doar un interior
doar o incapere
doar o chilie
doar un sihastru
doar o singuratate
doar un pustiu
doar o dezolare
doar o devastare
doar o defrisare
doar o scalpare
doar un scalp
doar o chelie
doar o goliciune
doar un scrot
doar o castrare
doar o schimbare
doar o trecere
doar o petrecere
doar un dezmat
doar un extaz
doar un extrem
doar o limita
doar un interval
doar o multime
doar o masa
doar un scaun
doar un loc
doar un gol
doar un vid
doar o presiune
doar o nevoie
doar o dorinta
doar un refuz
doar o negare
doar o insistenta
doar o frustrare
doar o dementa
doar o reprimare
doar o violenta
doar un viol
doar o neputinta
doar un abandon
doar un avort
doar un potential
doar o risipa
doar un hoit
doar un odor
doar o poezie
doar un vers
doar un cuvant
doar o l i t e r a
doar e
doar a
doar e
.
.
.

Descantec de leagan

Te-ngroapă în lut,
altarule slut!
Te cerne mărunt,
întregule frânt!
Fumegă-n văpaie,
ardoare de paie!
Prefă-te cenușă,
minciună de ușă!
Te-mprăștie-n vânt,
turbină de gând!
Te-ntorci în pustie,
miraj de hurie!
Te-neacă în mare,
lumească vâltoare!
Adormi ca un țânc,
nălucă de-adânc!
Te stinge-n privire,
stelară sclipire!
Te pierde-n neant,
mistere amant!
Te-ascunde-n milenii,
străbune decenii!
Și dă-te din față,
visare de viață!

Clădește-mi din goluri,
castelul de gheață!
Închină-mi un nume,
ce singur se-nvață!
Cunună pe sine,
cu însuși drept soață!

Cioplește din mine,
un eu fără tine!

Slava

moartea pare c-a pierdut
coasa ei nu nimerește
în adâncuri încolțește
dragostea de început

ochiul din înalt clipește
de lumină ca orbit
timpul zace în sfârșit
umbra-n cerc nu mai rotește

infinitu-i ghemuit
într-un punct ca în mormânt
linia spatele și-a frânt
orizontu-i depășit

din lectica lui de vânt
zmeul locul îl cedează
apele se-nflăcărează
de rușine-s în pământ

pasărea nu intonează
cântă numai asculând
mintea-i pură, fără gând
toat-averea o donează

și cuvântu-i rupt de rând
sens nu simte c-a avut
mitul zace desfăcut
pe secretul fost plângând