De-a fi sau a nu fi

am fi moartea, am fi viața,
am fi totul amândoi,
răsăritul dimineața
și musonul car de ploi...

de-ai fi frunză, aș fi verde,
de-aș fi sânge, ai fi puls,
am fi ochiul și ce vede,
apa stelei și-al ei curs;

de-aș fi plantă, ai fi foaia,
de-ai fi lacrimi, aș fi cer,
am fi fulger și văpaia,
o morgana și-un mister;

de-aș fi sfânt, ai fi credință,
de-ai fi coajă, aș fi miez,
am fi rugă și dorință,
notă-naltă și diez;

de-ai fi mândră, aș fi demon,
de-aș fi vorbă, ai fi scris,
am fi Sophia și eon,
cerc hipnotic și-al său vis;

n-am fi moarte, n-am fi viață,
am fi zero, de-am fi doi,
întuneric dimineață
și muson secat de ploi...

Moarte Asteptarii

durere,
caznă,
amăgiri,
din vrere își sorb seva,
așteaptă să le dai pomeni,
visare,
poze,
ceva

un zâmbet,
sincer,
un cuvânt,
un singur lucru îl produce,
așteaptă să îl sesizezi,
în cer,
oglinzi,
pe cruce

din coardă,
pană,
sau penel,
o lume nou-apare,
așteaptă să o mântuiești,
prin vorbe,
scris,
culoare

sapiență,
slavă,
dăruire,
sunt trei cuvinte rare,
așteaptă să le răsădim,
în gând,
trăiri,
purtare

Slava

moartea pare c-a pierdut
coasa ei nu nimerește
în adâncuri încolțește
dragostea de început

ochiul din înalt clipește
de lumină ca orbit
timpul zace în sfârșit
umbra-n cerc nu mai rotește

infinitu-i ghemuit
într-un punct ca în mormânt
linia spatele și-a frânt
orizontu-i depășit

din lectica lui de vânt
zmeul locul îl cedează
apele se-nflăcărează
de rușine-s în pământ

pasărea nu intonează
cântă numai asculând
mintea-i pură, fără gând
toat-averea o donează

și cuvântu-i rupt de rând
sens nu simte c-a avut
mitul zace desfăcut
pe secretul fost plângând