The Pathfinder

The thing that I share, the thing I will show,
You've seen it already, you already know,
That thing precisely compels us to it.
When reason dictates that you spit,
Instead I tell you to swallow,
That thought and let your heart follow!

It finds you upright, it finds you abed,
Beheading the sin and giving it head;
In pieces it finds you, it finds you at peace,
Consumed by your engines and wholly remiss;
If finds you in silence, it finds you in song,
Erupting like crackers and dormant as fog;
It finds you in love, it finds you in cold,
Unwrapping the new, enthralled by the old;
It catches you laugh, it catches you weep,
With joy that you gave, or struggled to keep;
It catches you right, it catches you left,
United as one, by oneness bereft;
It catches you soaring, it catches you fall,
To wider ellipses, from shuttles too small;
In thought it does catch you, it catches in act,
The theory it catches, as well as the fact.

The thing that I speak of, the thing that you seek,
Has found you already, YOU LIMITLESS FREAK!!

Silence says it all

Oh, maker,
Oh, breaker,
You've summoned me,
Compelled to be,
From dreamless sleep,
I'm called to leap,
To firm embrace,
Thy bidding's grace,
On silver plate,
Surrender fate,
And pray your taste,
Accept my waste.

Oh, maker,
Oh, breaker,
What do you see in me,
What will you have me be,
Immortal sonnet,
Angelic quartet,
The clashing of giants,
Conceptual defiance,
A grey cloud of storm,
With thoughts yet unborn,
A voice on the brim,
To thunder your scheme?

Oh, maker,
Oh, breaker,
Why do you call my name,
Why do you play this game,
Is it a test,
The meaning of best,
Is it an act,
Concealing a fact,
Is it a jest,
Appeasing the rest,
Is it a toll,
The price of a soul?

Oh, maker,
Oh, breaker,
Will you unmute your voice,
Will I be more than noise,
A wave on the sea,
A hand given free,
The clay of a potter,
The air under water,
A kite flying high,
The torch of the sky,
The beauty of wild,
An actual child?

Scandal Mitic in Parnas: Apolo vs Erato

Iubire?
Iartă-mi franchețea, dar nu ești.
Nu ești rodul iubirii,
cel mult fructul pasiunii.
O mână slabă și o gură slobodă,
tremur fără frig,
beție fără alcool,
somn fără somnifer,
și somnifer fără somn,
tepușa de sub bărbie,
un ac fără ureche,
o ureche fără fund,
o gură bulimică;
mesteci într-una, dar nu digeri,
primești ca să dai afară;
rupi din om ca din fructul interzis,
apoi îl scuipi în față;
faci din esență talaz,
și din talaz esență;
un dig despicat,
un perete voluptos,
un punct imaginar de sprijin,
fata morgana cu nuri de cărămidă,
felație la un falus de lemn,
sugativă emoțională;
vai ce-ți mai plac emoțiile!
verde crud,
suc de oranj,
sare de lămâie,
suspine violet,
mărgăritare azurii,
răsărit de rubin,
roșu, roșu, roșu,
nu te mai saturi de roșu!
iribal de vise,
stupefacție albă la plic,
tutun cerebral,
parazit spiritual,
capușă sub aripa beteagă,
cloșcă cu microunde,
pui umflat cu gaze,
chibrit anal,
dirijabil fără dirijor,
orchestră fără note,
repetenție la școala vieții...
Iubire?
Iartă-mi franchețea, dar nu sunt.

Insomnie

mă trezesc tăiș zburând,
verdele din lut sugând,
ca o coasa, un mormânt;

mă trezesc în nor plângând,
spart în ropot sângerând,
de o piatră, de-un mormânt;

mă trezesc colac dospind,
o coroană ruginind,
pe o cruce, pe-un mormânt;

mă trezesc în lemn dormind,
ca o larvă putrezind,
înăuntru-ți, în mormânt;

Spovedanie

Nu sunt orb, dar slavă cerului pentru pleoape!

Nu sunt mut, dar slavă cerului pentru buze!

Nu sunt surd, dar slavă cerului pentru mâini!

Nu sunt ciung, dar slavă cerului pentru pereți!

Nu sunt nesimțit, dar slavă cerului pentru somn!

Nu sunt rău, dar slavă cerului pentru iad!