Showing posts with label nor. Show all posts
Showing posts with label nor. Show all posts

Friday, July 13, 2012

Silence says it all

Oh, maker,
Oh, breaker,
You've summoned me,
Compelled to be,
From dreamless sleep,
I'm called to leap,
To firm embrace,
Thy bidding's grace,
On silver plate,
Surrender fate,
And pray your taste,
Accept my waste.

Oh, maker,
Oh, breaker,
What do you see in me,
What will you have me be,
Immortal sonnet,
Angelic quartet,
The clashing of giants,
Conceptual defiance,
A grey cloud of storm,
With thoughts yet unborn,
A voice on the brim,
To thunder your scheme?

Oh, maker,
Oh, breaker,
Why do you call my name,
Why do you play this game,
Is it a test,
The meaning of best,
Is it an act,
Concealing a fact,
Is it a jest,
Appeasing the rest,
Is it a toll,
The price of a soul?

Oh, maker,
Oh, breaker,
Will you unmute your voice,
Will I be more than noise,
A wave on the sea,
A hand given free,
The clay of a potter,
The air under water,
A kite flying high,
The torch of the sky,
The beauty of wild,
An actual child?

Si ingerii se spovedesc: Cassiel

Pământule în veac rătăcitor,
Tăiș rebel din coasta neclintirii,
Condei vandal pe-obrazul firii,
Ce gri e-al slavei tale nor!

Desprinși de tot din cercul lor,
De crunt recul al răzvrătirii,
Pogoară mieii omenirii,
Mânați de-un cântec de izvor.

În jos chemați stăruitor,
Cu gravitatea fericirii,
La genocidul viscolirii,
Ca fulgi de nea răspund în cor.

Baloane grase cu motor,
Pocnind de gazul amăgirii,
Pe vântul rău al nesimțirii,
Își fac din pântec propulsor.

Nicicând șezând așa cum vor,
Pe partitura prăbușirii,
Lăcuste-n holda împlinirii,
Își sapă drum spre abator.

Pământule în veac rătăcitor,
Tăiș rebel din coasta neclintirii,
Condei vandal pe-obrazul firii,
Ce roș e-al slavei tale nor!

Sunday, August 21, 2011

Insomnie

mă trezesc tăiș zburând,
verdele din lut sugând,
ca o coasa, un mormânt;

mă trezesc în nor plângând,
spart în ropot sângerând,
de o piatră, de-un mormânt;

mă trezesc colac dospind,
o coroană ruginind,
pe o cruce, pe-un mormânt;

mă trezesc în lemn dormind,
ca o larvă putrezind,
înăuntru-ți, în mormânt;

Tuesday, July 19, 2011

Imn elvetian

până timpul plictisit cercul său abandonează
până raiul părăsit goliciunea își maschează
până norul încolțit floarea sa o dispensează
până patul împietrit plapuma își relaxează
până câmpul obosit pune capul pe-nserare
până cerul dezvelit prinde licurici în zare
până astrul amăgit cade scrum de-ntunecare
până chipul poleit iese inspirând din mare
până valul îndârjit rupe digul ce-l strâmtează
până calul înălbit face fulgi și decolează
până vântul năpustit vede gândul și-l vânează
până visul dezmorțit cască ochi și se sculptează

Tuesday, May 24, 2011

Fara urma

In parcul ruginit de ploi
incet tacerea se asterne,
copacii-s sufocati cu pene sloi
de gerul ce din nori se cerne.

In albia plina de noroi
inaltul isi clateste-amarul,
iar raul serpuind puroi
in buba lacului vomita jarul.

Un crivat suiera prin vai
si vai de cei ce-i aud cantul,
din limba-i pleaca doua cai
la stanga somn si cea mormantul.

Pe banca rupta dintr-un pom
un suflet umbra isi tranteste,
din plisc ii croncane un nom
pamantului ce tot primeste.

O urma zace-abandonata
de pasul ce-o calca pe jos,
se-ntreaba de-o pieri-ngropata
sau stearsa de un plans jegos.

Sunday, May 15, 2011

Cosmogonie

Tata, cum am luat eu fiinta?
m-ai intrebat
si-n vis,
eu ti-am raspuns:

In atmosfera pura,
a lumii de idei,
conceptele sunt condensate-n nori
de o culoare neinteleasa
si o forma inefabila,
sunt angrenate-n galaxii,
in roiuri, superroiuri, hiperroiuri
si orbiteaza toate
in dans latent...
Pana cand,
cu infinita maiestrie,
O mana tainica apuca norul ideatic
il strange cu putere,
exact atat cat trebuie,
asa cum numai ea poate,
pana tasneste seva din tesatua paraxina
a paturii de absoluturi
si-o ploaie de de-ntelesuri cade,
atrasa de pamant.
Multe picaturi
se opresc pe lucruri,
pe fapte,
pe vietati,
cateva
ajung, precum un picur de sudoare,
pe fruntea unui om;
in general,
acesta,
dezgustat de mirosul fetid al trudei,
se sterge grabit
de stropul ce-l furnica tot;
din fericire,
mai sunt si aceia care
exulta atunci cand o asemenea picatura
le limpezeste chipul,
o apuca cu grija,
sa nu o franga,
o saurta suav,
apoi o imbiba,
cu rabdare,
in hartie...
Desigur, sunt si mai putini
cei care nu se demobilizeaza
atunci cand copiii lor se nasc neanimati,
insa numai acestia au finalmente posibilitatea
de a-si perpetua linia.

Asa ai luat tu fiinta,
sufletul meu.

Wednesday, May 11, 2011

Grauntele Domnului Nisip:g2969 Tânărul și înțeleptul

subtilă ca noaptea,
delicată ca răsăritul,
caldă ca amiaza,
seducătoare ca asfințitul
___

A fost cândva, a fost odată
Și încă este un castel,
Ce numai Lexa cea înaltă
`l-ntrece mult cu-al ei crenel.

De munți se folosea drept turnuri,
Ca stânca fibra îi era,
La poale a-ngropat asalturi
Cu groaza ce de sus stârnea.

În lung și-n lat tună un nume,
În morți și-n veșnic vii trăsni ecou,
Oceanul Nopții se-nciudă în spume,
În digul lui își rupse-un dinte nou.
___

apoi Castelul fără Nume,
găsind un singur scop pe lume,
îl cumpără cu-al său renume
și-așa ajunse El în locul tău?
___

Constat plăcut și cu surpriză,
Că-n bobul ce îl ții drept cap,
Găsesc un dram de analiză,
Fără prea adânc să sap!

E rar ca în regim de criză
O temelie cu temei să vezi,
Și cu atât mai rar păcatul,
De ce-am să-ți spun nu ai să crezi!

Ascultă dar pe îndelete,
Și ia aminte cât posezi,
Ca nu cumva să ai regrete,
Când ce gravez ai să revezi!
___

așa cum înțeleg păcatul,
păcat nu este să nu crezi,
ci de-ai să faci contrar ființei,
atunci șiroaie de regret să vezi!
___

Crezut-am c-am zărit o oază,
Un strop de minte în deșert,
Dar mă pișcă un iz de loază,
De cum linsei al ei desert.

Nici bine nu presari mărie
La rădăcina unui arbor crud,
Că te-ncolțește din senin mândrie
Plesnită din vlăstarul nud.

De nu râvnești înțelepciune
Și știință nu vrei să găsești,
La ce bun să te legi de mine,
La umbra mea să te chircești?
___

în drum eram spre-a mea menire,
pe prag aproape că stăteam,
când la nadir văzui sclipire
surpându-se încet în van
___

Miraj de cuget, nălucă de pustie,
Cochilie vidă, balon de fudulie,
Unde-i curaj prea mult, la fel e și prostie,
Dovada neîndoită în ființa ta e vie!

Sub aste ziduri zace pieirea temelie,
Prin goluri îmi zvâcnește mortar de vitejie,
Pigment de os sfărmat îl port tapiserie,
Pe jos am parchetat cu coji de creier-gămălie!

Acum jertfește-mi vorbă și-alege bine ce-o să fie,
Și de-o zâmbi la tine ursita blândă a o mie,
Poate-am să dau uitării restul, ci nu cămării de mânie,
Incendiul nu l-oi stinge cu vin ales de canalie!
___

cu mierea de soseam pe limbă,
durerea nu o-ntărâtam,
dar nici alin nu-ți ofeream,
de îți serveam gogoașă albă
___

Ce știi tu ce-i ăla chin?
Ce știi tu ce îl împacă?
De-i rumega numai pelin,
Și n-ai știi cum să-l faci să tacă!

Spre țelul tău te-mpinge graba,
`Nainte El ți-a poruncit,
Dar iată unde îți găsiși tu treaba,
Badijonând ce Timpul n-a oprit!

Decât să mă plombezi cu ale tale-avarii,
Ca lepra dată-n dar către un alt bubos,
Mai bine ți-ai vedea singur de carii,
Și m-ai lăsa exact la fel de găunos!
___

în lume de ieșeam focar hoinar,
numărătoare-n jos spre nul,
urgii mototolite-n dul,
sau pai jucând pe jar,
al izolării unic emisar,
la zece mii de porți trimis,
chiar de în frunte îmi sta scris,
pe-a ta grăbit o ocoleam,
și programat a bate de eram,
căci ce nebun amorezat de-apus,
plonjează în neant de sus,
ca puiul șontorog din ram?
___

De șapte ori o axa cu privire-am ocolit,
Și sensuri divorțate la nesfârșit am contopit,
Dar pe parcurs de cerc nimic n-am întâlnit,
Care să-mi spună-n cifre din ce ești zămislit!
___

mai repede ca timpu-n linie de-ai fi fugit,
cu ochii ceafa-ți pipăiai ca ziua și ajunu',
însa formula mea nativă-i Patru Csi Trei Unu,
nu-i lucru de mirare că nu m-ai dibuit,
am fost creat de Ochi de-a pururi ocolit,
din globul Lui să storc Lumina Nopții,
spre Poarta Lunii mă-ndreptară sorții,
zvârliți de foametea gurmandului Stăpân,
îmi zise că de vreau în pielea Ei pot să rămân,
dupa ce eu și frații mei îi dăm hartanul,
iar cu fotonii lui și-o potoli sărmanul,
stomacul care-l roade cu Vidul cel hapsân
___

Legende, mituri, basme, o plajă am cernit,
Dar un mister adânc ca tine nicicând n-am bănuit,
Dacă aievea ești stingătorul Luciosului Triptic,
De ce te ghemuiești sub grinda podului meu mic?
___

nu norul gâdilat pe burtă c-o pană de stindard,
proclamă-n hohot onoarea de a fi castel,
ci patul de principii fundamentat sub el,
e dreapta divizată a nobilului standard,
culoarea ne-ntinată a pielii de sub fard,
e forța ce mă rupse de la a mea misie,
ca pansament mă strânse pe rana ta cea vie,
și mă-narmă cu-al gândului fuleu,
și c-o prudență străvezie ca de zmeu,
mă-mpotrivii despoticului ordin,
cu scutul inimii de paladin,
și-atunci ghicii în tine testul meu
___

Din ale morții gheare izbânzi nenumărate,
Ai fi putut răpi și sigur erau toate,
Dovezi de măiestrie cu mult mai grăitoare,
Decât a pune capăt a pietrei ruinare...
___

visări, speranțe, bătăi de inimi și popoare,
cântări, șoptiri, zvâcniri de fluturi, pasiune,
ochi secați, genunchi în sânge, un licăr de minune,
pe limba Lui sunt doar o formă de mâncare,
iar noi și tot alaiul său vergele de frigare,
să nu greșești a crede că pântecul Lui strânge,
un gând de consolare spre zidul ce se frânge,
dar tocmai fiindcă știe că știu precis ce poate,
mintea pe tine își fixă dintre-ncercările Lui toate,
și nu pe crăpătura ce-n sânul tău se cască,
ci pe prezumția milei ce o luă drept mască,
spre a vedea de văd ce spiritu-i socoate
___

De a-nțelege ce mi-ai spus,
fu însăși a probării piatră,
curând vei fi răpit de soartă,
de parcă nici n-ai fi venit de sus...
___

e drept ca Îi aud chemarea,
cum ghiorțăie ca un cimpoi,
și-i simt mirosul de copoi,
cum mă aspiră cu suflarea,
iar peste tine va veni uitarea,
vei adormi în ochii Lui,
și-ai să răsari în cei căprui,
ce te visează doar pe tine,
să te întorci la ei cu bine,
și să te frangi de-al tau jupan,
te-am rupt de Vis să fii al tău stăpân,
să fii uman și pentru mine!
___

Subtilă ca noaptea,
Delicată ca răsăritul,
Caldă ca amiaza,
Seducătoare ca asfințitul!

revelatie

nor greu
ochi gol privind spre cer
obraz umed