Sunday, May 15, 2011

Propriul orfan

poezia este un sentiment fara glas
fara trecut
fara viitor
un copil orfan, un copil abandonat, un copil singur
poezia este lacrima care te roaga s-o adopti
poezia este ochiul de caprioara care-ti topeste inima
- chiar acum face asta -
incearca, vrea, spera
viseaza la un miracol
sa aiba glas, s-o auda o familie
eu nu sunt tatal ei, nu sunt mama ei, nu-i sunt nici macar prieten
nu stiu de unde provine, nu pot si, sincer, nu prea sunt interesat sa aflu
eu doar vorbesc in numele ei, pentru ca m-a rugat atat de insistent
stiu ca e neprofesional, dar sunt usor miscat de pledoaria ei surdo-muta
atata vreme cat nu trebuie sa fac nimic pentru asta
(pentru ca nimeni nu ma plateste sa fac bine unui copil defavorizat)
as vrea sa isi gaseasca un camin iubitor
as vrea ca iubirea
sa devina glasul ei
pentru ca eu sunt
hodorogit,
tare obosit
si am ragusit

Cosmogonie

Tata, cum am luat eu fiinta?
m-ai intrebat
si-n vis,
eu ti-am raspuns:

In atmosfera pura,
a lumii de idei,
conceptele sunt condensate-n nori
de o culoare neinteleasa
si o forma inefabila,
sunt angrenate-n galaxii,
in roiuri, superroiuri, hiperroiuri
si orbiteaza toate
in dans latent...
Pana cand,
cu infinita maiestrie,
O mana tainica apuca norul ideatic
il strange cu putere,
exact atat cat trebuie,
asa cum numai ea poate,
pana tasneste seva din tesatua paraxina
a paturii de absoluturi
si-o ploaie de de-ntelesuri cade,
atrasa de pamant.
Multe picaturi
se opresc pe lucruri,
pe fapte,
pe vietati,
cateva
ajung, precum un picur de sudoare,
pe fruntea unui om;
in general,
acesta,
dezgustat de mirosul fetid al trudei,
se sterge grabit
de stropul ce-l furnica tot;
din fericire,
mai sunt si aceia care
exulta atunci cand o asemenea picatura
le limpezeste chipul,
o apuca cu grija,
sa nu o franga,
o saurta suav,
apoi o imbiba,
cu rabdare,
in hartie...
Desigur, sunt si mai putini
cei care nu se demobilizeaza
atunci cand copiii lor se nasc neanimati,
insa numai acestia au finalmente posibilitatea
de a-si perpetua linia.

Asa ai luat tu fiinta,
sufletul meu.

Saturday, May 14, 2011

Cadavru liric

în crângul sufocat de pomi
un stârv stă singur și aspiră
să se trezească pe o liră
în crângul sufocat de pomi
un stârv stă singur și aspiră
să se audă pe o liră
în crângul sufocat de pomi
un stârv stă singur și aspiră
să se ridice pe o liră
în crângul sufocat de pomi

Friday, May 13, 2011

Descantec de leagan

Te-ngroapă în lut,
altarule slut!
Te cerne mărunt,
întregule frânt!
Fumegă-n văpaie,
ardoare de paie!
Prefă-te cenușă,
minciună de ușă!
Te-mprăștie-n vânt,
turbină de gând!
Te-ntorci în pustie,
miraj de hurie!
Te-neacă în mare,
lumească vâltoare!
Adormi ca un țânc,
nălucă de-adânc!
Te stinge-n privire,
stelară sclipire!
Te pierde-n neant,
mistere amant!
Te-ascunde-n milenii,
străbune decenii!
Și dă-te din față,
visare de viață!

Clădește-mi din goluri,
castelul de gheață!
Închină-mi un nume,
ce singur se-nvață!
Cunună pe sine,
cu însuși drept soață!

Cioplește din mine,
un eu fără tine!

Thursday, May 12, 2011

Astral Projection

...unnumbered years,
countless tears,
of fire,
from the blue I've shed,
it pains my ear,
hate to hear,
still screeching in your anguished head,
like a puncture,
like a needle,
dripping all of life away,
to everlasting pool of silence,
devoid of will and things to say,
where 'you' and 'me' are distant objects,
and 'certainly' is less than 'may',
but more than all,
I find you dear,
your cursing,
lovelier than songs that pray,
bound by your smirk,
I am forever,
seeking a lost smile,
I shall not sway,
to warm your bed,
with gift of passion,
transmute the darkness into day,
defy the dead,
and squelch their calling,
ignite their clutches from my way,
with living hope of your arrival,
at place where sentiment and flesh is wed,
the shrine where fifty-two times seven,
you send me bleeding back to heaven,
with bitter heart of freezing red,
a metastatic poisoned tear,
so should you fear when I'm here,
or greater when my flame has fled?

Wednesday, May 11, 2011

Grauntele Domnului Nisip:g2969 Tânărul și înțeleptul

subtilă ca noaptea,
delicată ca răsăritul,
caldă ca amiaza,
seducătoare ca asfințitul
___

A fost cândva, a fost odată
Și încă este un castel,
Ce numai Lexa cea înaltă
`l-ntrece mult cu-al ei crenel.

De munți se folosea drept turnuri,
Ca stânca fibra îi era,
La poale a-ngropat asalturi
Cu groaza ce de sus stârnea.

În lung și-n lat tună un nume,
În morți și-n veșnic vii trăsni ecou,
Oceanul Nopții se-nciudă în spume,
În digul lui își rupse-un dinte nou.
___

apoi Castelul fără Nume,
găsind un singur scop pe lume,
îl cumpără cu-al său renume
și-așa ajunse El în locul tău?
___

Constat plăcut și cu surpriză,
Că-n bobul ce îl ții drept cap,
Găsesc un dram de analiză,
Fără prea adânc să sap!

E rar ca în regim de criză
O temelie cu temei să vezi,
Și cu atât mai rar păcatul,
De ce-am să-ți spun nu ai să crezi!

Ascultă dar pe îndelete,
Și ia aminte cât posezi,
Ca nu cumva să ai regrete,
Când ce gravez ai să revezi!
___

așa cum înțeleg păcatul,
păcat nu este să nu crezi,
ci de-ai să faci contrar ființei,
atunci șiroaie de regret să vezi!
___

Crezut-am c-am zărit o oază,
Un strop de minte în deșert,
Dar mă pișcă un iz de loază,
De cum linsei al ei desert.

Nici bine nu presari mărie
La rădăcina unui arbor crud,
Că te-ncolțește din senin mândrie
Plesnită din vlăstarul nud.

De nu râvnești înțelepciune
Și știință nu vrei să găsești,
La ce bun să te legi de mine,
La umbra mea să te chircești?
___

în drum eram spre-a mea menire,
pe prag aproape că stăteam,
când la nadir văzui sclipire
surpându-se încet în van
___

Miraj de cuget, nălucă de pustie,
Cochilie vidă, balon de fudulie,
Unde-i curaj prea mult, la fel e și prostie,
Dovada neîndoită în ființa ta e vie!

Sub aste ziduri zace pieirea temelie,
Prin goluri îmi zvâcnește mortar de vitejie,
Pigment de os sfărmat îl port tapiserie,
Pe jos am parchetat cu coji de creier-gămălie!

Acum jertfește-mi vorbă și-alege bine ce-o să fie,
Și de-o zâmbi la tine ursita blândă a o mie,
Poate-am să dau uitării restul, ci nu cămării de mânie,
Incendiul nu l-oi stinge cu vin ales de canalie!
___

cu mierea de soseam pe limbă,
durerea nu o-ntărâtam,
dar nici alin nu-ți ofeream,
de îți serveam gogoașă albă
___

Ce știi tu ce-i ăla chin?
Ce știi tu ce îl împacă?
De-i rumega numai pelin,
Și n-ai știi cum să-l faci să tacă!

Spre țelul tău te-mpinge graba,
`Nainte El ți-a poruncit,
Dar iată unde îți găsiși tu treaba,
Badijonând ce Timpul n-a oprit!

Decât să mă plombezi cu ale tale-avarii,
Ca lepra dată-n dar către un alt bubos,
Mai bine ți-ai vedea singur de carii,
Și m-ai lăsa exact la fel de găunos!
___

în lume de ieșeam focar hoinar,
numărătoare-n jos spre nul,
urgii mototolite-n dul,
sau pai jucând pe jar,
al izolării unic emisar,
la zece mii de porți trimis,
chiar de în frunte îmi sta scris,
pe-a ta grăbit o ocoleam,
și programat a bate de eram,
căci ce nebun amorezat de-apus,
plonjează în neant de sus,
ca puiul șontorog din ram?
___

De șapte ori o axa cu privire-am ocolit,
Și sensuri divorțate la nesfârșit am contopit,
Dar pe parcurs de cerc nimic n-am întâlnit,
Care să-mi spună-n cifre din ce ești zămislit!
___

mai repede ca timpu-n linie de-ai fi fugit,
cu ochii ceafa-ți pipăiai ca ziua și ajunu',
însa formula mea nativă-i Patru Csi Trei Unu,
nu-i lucru de mirare că nu m-ai dibuit,
am fost creat de Ochi de-a pururi ocolit,
din globul Lui să storc Lumina Nopții,
spre Poarta Lunii mă-ndreptară sorții,
zvârliți de foametea gurmandului Stăpân,
îmi zise că de vreau în pielea Ei pot să rămân,
dupa ce eu și frații mei îi dăm hartanul,
iar cu fotonii lui și-o potoli sărmanul,
stomacul care-l roade cu Vidul cel hapsân
___

Legende, mituri, basme, o plajă am cernit,
Dar un mister adânc ca tine nicicând n-am bănuit,
Dacă aievea ești stingătorul Luciosului Triptic,
De ce te ghemuiești sub grinda podului meu mic?
___

nu norul gâdilat pe burtă c-o pană de stindard,
proclamă-n hohot onoarea de a fi castel,
ci patul de principii fundamentat sub el,
e dreapta divizată a nobilului standard,
culoarea ne-ntinată a pielii de sub fard,
e forța ce mă rupse de la a mea misie,
ca pansament mă strânse pe rana ta cea vie,
și mă-narmă cu-al gândului fuleu,
și c-o prudență străvezie ca de zmeu,
mă-mpotrivii despoticului ordin,
cu scutul inimii de paladin,
și-atunci ghicii în tine testul meu
___

Din ale morții gheare izbânzi nenumărate,
Ai fi putut răpi și sigur erau toate,
Dovezi de măiestrie cu mult mai grăitoare,
Decât a pune capăt a pietrei ruinare...
___

visări, speranțe, bătăi de inimi și popoare,
cântări, șoptiri, zvâcniri de fluturi, pasiune,
ochi secați, genunchi în sânge, un licăr de minune,
pe limba Lui sunt doar o formă de mâncare,
iar noi și tot alaiul său vergele de frigare,
să nu greșești a crede că pântecul Lui strânge,
un gând de consolare spre zidul ce se frânge,
dar tocmai fiindcă știe că știu precis ce poate,
mintea pe tine își fixă dintre-ncercările Lui toate,
și nu pe crăpătura ce-n sânul tău se cască,
ci pe prezumția milei ce o luă drept mască,
spre a vedea de văd ce spiritu-i socoate
___

De a-nțelege ce mi-ai spus,
fu însăși a probării piatră,
curând vei fi răpit de soartă,
de parcă nici n-ai fi venit de sus...
___

e drept ca Îi aud chemarea,
cum ghiorțăie ca un cimpoi,
și-i simt mirosul de copoi,
cum mă aspiră cu suflarea,
iar peste tine va veni uitarea,
vei adormi în ochii Lui,
și-ai să răsari în cei căprui,
ce te visează doar pe tine,
să te întorci la ei cu bine,
și să te frangi de-al tau jupan,
te-am rupt de Vis să fii al tău stăpân,
să fii uman și pentru mine!
___

Subtilă ca noaptea,
Delicată ca răsăritul,
Caldă ca amiaza,
Seducătoare ca asfințitul!

carapacea

pustiu arid
relicva de chitina
suspin de gheata

revelatie

nor greu
ochi gol privind spre cer
obraz umed

Tuesday, May 10, 2011

Slava

moartea pare c-a pierdut
coasa ei nu nimerește
în adâncuri încolțește
dragostea de început

ochiul din înalt clipește
de lumină ca orbit
timpul zace în sfârșit
umbra-n cerc nu mai rotește

infinitu-i ghemuit
într-un punct ca în mormânt
linia spatele și-a frânt
orizontu-i depășit

din lectica lui de vânt
zmeul locul îl cedează
apele se-nflăcărează
de rușine-s în pământ

pasărea nu intonează
cântă numai asculând
mintea-i pură, fără gând
toat-averea o donează

și cuvântu-i rupt de rând
sens nu simte c-a avut
mitul zace desfăcut
pe secretul fost plângând

Pygmalion v2.1

Poezia mea,
te iubesc
...
ca rima în stofe,
ca pulsul în rime,
ca sângele-n vine,
ca aeru-n sânge,
ca zeu-n văzduh,
ca eul în duh,
ca tu în mine,
ca eu în tine,
ca totul în noi,
ca unu în doi!

coleopter

gandacel – 4 aripi
zboara, daca nu-i strivit
om – 0 aripi
...

Monday, May 9, 2011

Pandemic

doua noduri, un fir
patru fire, un ochi
o plasa, mult peste
tot mai mult vine
tot mai goala este
un peste, un nod

abatorul

hala nemasurata rece
otel si dobitoc dansand pe valsul suspinelor
gustos postludiu

Sunday, May 8, 2011

Juisarea-n bucate

în aerul leoarcă vapori de savoare
ca vata de zahăr topită-n gustare
electric un bec mi-au aprins

bătăi de ispite încing galantare
clientului pântec să-i dea desfătare
moravul în vine îmi cade învins

văd capră de gheață și sângele-mi cere
să iau silueta pe băț cu gust de eclere
de jos până sus cu gura la muls

un bust anonim mi-e-ntreaga avere
peltea sculptată cu ochiu-n tăcere
cu dalta îi dau până mă seacă de puls

glazură închisă prelinsă din soare
cu frișcă în vis am șters de culoare
cireașă cunună i-am pus

cinci linguri și-o cupă le spăl cu ardoare
de-aroma lascivă a minții murdare
esența de rom cu-a mea s-a pătruns

ca gândul sălbatic gonind prin pădure
de crengi mă agăț le pipăi de mure
de fragi am o foame de urs

vâr laba în stup și-l caut de miere
tot corpul mi-e bot mânjit de plăcere
căci focul afară s-a scurs

o sete nebună mă ia-n stăpânire
cu limba mă pune s-adun în neștire
broboane plouate de mușchiul încins

în aerul leoarcă vapori de savoare
ca vata de zahăr topită-n gustare
electric lumina mi-au stins

De-a v-ati ascunselea

Cauta-ma-n izvor, cauta-ma-n motor, cauta-ma-n benzina,
cauta-ma-n gol, cauta-ma-n scurgere, cauta-ma-n balta,
cauta-ma-n poluare, cauta-ma-n scanteie, cauta-ma-n valtoare,
cauta-ma-n vapor, cauta-ma-n aer, cauta-ma-n nor,
cauta-ma-n sezon, cauta-ma-n picaj, cauta-ma-n cristal,
cauta-ma-n plapuma, cauta-ma-n bulgare, cauta-ma-n zbor,
cauta-ma-n vitrina, cauta-ma-n cadou, cauta-ma-n clinchet,
cauta-ma-n colind, cauta-ma-n nota, cauta-ma-n gand,
cauta-ma-n zambet, cauta-ma-n buzunar, cauta-ma-n lacrima,
cauta-ma-n gheata, cauta-ma-n suflet,
cauta-ma-napoi,
cauta-ma-n joben, cauta-ma-n carti,
cauta-ma-n semne, cauta-ma-n bob, cauta-ma-n vrej,
cauta-ma-n slava, cauta-ma-n pom, cauta-ma-n fruct,
cauta-ma-n stomac, cauta-ma-n afara, cauta-ma-n jos,
cauta-ma-n izolare, cauta-ma-n nesiguranta, cauta-ma-n teama,
cauta-ma-n regret, cauta-ma-n speranta, cauta-ma-n amintire,
cauta-ma-n vis, cauta-ma-n stele, cauta-ma-n soare,
cauta-ma-n luna, cauta-ma-n vers, cauta-ma-n rima,
cauta-ma-n inima, cauta-ma-n tot, cauta-ma-n magie,
cauta-ma-n descant, cauta-ma-n cerc, cauta-ma-n izvor...

Dar nu ma cauta-n oglinda,
nu ma cauta-n privire,
nu ma cauta in mine,
caci te vei zari pe tine!

Selene

chip rotund sublim
abacul suspina
lira tresalta

lacrima

podea austera
nadejdea traversand obrazul
se sparge cristalin

Saturday, May 7, 2011

Invictus

car de foc
cercuri semete
destine zdrobite

impreuna

singura
priveste in sus
singur
priveste in jos

paharul

casa de sticla
inundatie psihedelica
inecat, amarul doarme

cometa

o stea lunecatoare
pe obraz fierbinte curge
cadoul noptii

Friday, May 6, 2011

....

Nici animal, nici om, nici zeu,
nici ADN si nici Arheu.
...doar increat...
Si nici Arheu, nici ADN,
nici Foc ce-a ars, nici Cremene.

Si nici angelic, nici cazut,
nici implicat, nici nevazut.
...doar increat...
Nici nevazut, nici implicat,
nici dat uitarii, nici rugat.

Si nici in Rai, nici in Abis,
nici amintit si nici omis.
...doar increat...
Si nici omis, nici amintit,
nici decazut, nici mantuit.

...doar increat...
...increat...
...
...increat...
...doar increat...

Si nici terestru, nici celest,
nici rasarit si nici in vest.
...doar increat...
Si nici in vest, nici rasarit,
nici la nadir, nici la zenit.

Nici profan si nici sacral,
nici chip cioplit, nici teofant.
...doar increat...
Nici teofant, nici chip cioplit,
nici denuntat, nici investit.

Si nici fanatic, nici ateu,
Nici devotat, nici Prometeu.
...doar increat...
Nici Prometeu, nici devotat,
nici neplacut, nici adulat.

...doar increat...
...increat...
...
...increat...
...doar increat...

Si nici iubit si nici urat,
nici inaltat, nici pogorat.
...doar increat...
Nici pogorat, nici inaltat,
nici alungat si nici chemat.

Nici pudic, nici concupiscent,
Nici sec, nici efervescent.
...doar increat...
Nici efervescent, nici sec,
nici emitent si nici prostatec.

Nici geniu, nici antitalent,
nici harazit, nici nepotent.
...doar increat...
Nici nepotent, nici harazit,
nici izvorand, nici inlemnit.

...doar increat...
...increat...
...
...increat...
...doar increat...

Si nici extrem, nici moderat,
nici in exces, nici limitat.
...doar increat...
Nici limitat, nici in exces,
si nici infrant, nici cu succes.

Nici preschimbat, nici invechit,
nici inovat, nici decrepit.
...doar increat...
Nici decrepit, nici inovat,
nici descompus, nici reformat.

Nici tanar, nici batran,
nici viu, nici mort, nicicum.
...doar increat...
Nicicum, nici mort, nici viu,
nici nu am fost, nici n-am sa fiu.

...nici increat...
...increat...
...
...increat...
...nici increat...

Moderatie Moderata

Neanimat, in Vis
reinventand Nimicul;
Prapastia Rai-Infern
o ajustez cu Cricul.

Paralizat, lucid
sacralizand Nimicul;
in pana de Idei ramas,
Voi fi salvat cu Dricul!

Spirit Teluric

Vifor crunt,
suspin umbland,
nimica pe Pamant.
Nu sunt nici rime, nici descant!

Praf in ochi,
nisip zburand,
argila pe Pamant.
Nu sunt nici rime, nici descant!

Pai pe rug,
scantei plangand,
cenusa pe Pamant.
Nu sunt nici rime, nici descant!

Val mareic,
nor arzand,
o apa si-un Pamant.
Nu sunt nici rime, nici descant!

Nu sunt nici rime, nici descant!
Nu sunt nici rime, nici descant!
Nu sunt nici rime, nici descant!
Nu sunt nici rime, nici descant!
...
Sunt doar un Suflet si ma frang.